ICCJ. Decizia nr. 2154/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2154
Dosar nr. 731/112/2006
Şedinţa publică din 8 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 307/2006, reclamantul T.M. a chemat în judecată pârâţii Primăria comunei Telciu, prin Primar şi Primarul comunei Telciu, pentru a se dispune obligarea primarului să emită decizie sau dispoziţie motivată privind restituirea în natură a imobilului teren şi construcţii înscris în C.F. nr. 4318 Telciu, nr. top 137/2/2 şi 138/2/2, iar în caz de refuz, obligarea Primarului la plata a câte 50 lei cu titlu de daune cominatorii, pentru fiecare zi de întârziere, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Năsăud, prin sentinţa civilă nr. 109 din 16 februarie 2006, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Prin sentinţa civilă nr. 407 din 10 iulie 2006, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamantul a înregistrat cererea prin care a solicitat restituirea suprafeţei de 129 mp sub nr. 22 din 29 august 2005.
S-a arătat că obligaţia primarului de a soluţiona prin dispoziţie motivată cererile de restituire a imobilelor formulate în baza Legii nr. 10/2001, există doar în situaţia în care unitatea administrativ-teritorială care deţine imobile, a fost notificată potrivit art. 22 din lege.
Întrucât reclamantul nu a depus o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, tribunalul a constatat că Primarul comunei Telciu nu are obligaţia de a emite dispoziţie motivată în temeiul acestei legi, iar în sarcina pârâţilor nu poate fi reţinută vreo conduită culpabilă.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentinţe, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acţiunii introductive.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 346/A/2006 din 11 octombrie 2006, a respins apelul ca nefondat, menţinând, astfel, soluţia dată de prima instanţă.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, arătând că cererea sa de restituire nu a fost soluţionată prin decizie sau dispoziţie motivată, primăria emiţând doar o adresă şi că Legea nr. 247/2005 nu a mai prevăzut un nou termen pentru notificări, dar nici nu a interzis introducerea de noi cereri de restituire în natură, a unor terenuri preluate abuziv tocmai acesta fiind scopul principal al acestei legi.
Recursul este nefondat.
Aşa cum corect s-a reţinut de către instanţa de apel, prin adresa nr. 249 din 18 ianuarie 2006, Primăria comunei Telciu i-a comunicat reclamantului că terenul solicitat este situat în intravilanul comunei Telciu, dar el nu a depus notificare pentru acesta în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Astfel, această adresă echivalează cu un refuz de restituire, ce poate fi cenzurat direct de către instanţă.
Dar, aşa cum corect au reţinut ambele instanţe, tribunalul şi curtea de apel, notificarea trebuia depusă în termenul de 6 luni prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, care a fost prelungit iniţial cu 3 luni prin OUG nr. 109/2001 şi apoi cu încă 3 luni prin OUG nr. 145/2001.
Potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) din menţionata lege, nerespectarea termenului de 6 luni şi cele 2 prelungiri, prevăzut pentru depunerea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Acest termen pentru trimiterea notificării este un termen de decădere şi nu de prescripţie, nefiind susceptibil de suspendare sau întrerupere şi fiind incompatibil cu repunerea în termen.
Prin Legea nr. 247/2005 nu s-a mai prevăzut nici un termen pentru trimiterea notificării.
Prin urmare, chiar dacă Primarul comunei Telciu nu a emis formal o dispoziţie de respingere ca tardivă a notificării, prin răspunsul comunicat reclamantului i-a adus la cunoştinţă că notificarea este tardivă.
În acest context, s-a reţinut corect faptul că, pentru reclamant ar fi fost inutilă obligarea primarului la a emite o dispoziţie, prin care trebuia să respingă cererea acestuia ca fiind tardivă.
Referitor la argumentele expuse în cererea de completare a motivelor de recurs, acestea au fost tardiv formulate, fiind apreciate cu titlul de concluzii scrise, aşa cum s-a şi precizat la depunerea lor la dosar.
Pentru considerentele mai sus exprimate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de T.M. împotriva deciziei nr. 346/A din 11 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2160/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2114/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
