ICCJ. Decizia nr. 2520/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2520
Dosar nr. 673/39/2006
Şedinţa publică din 21 martie 2007
Asupra recursului de faţă, contată:
Prin notificarea nr. 76/2001/N din 14 august 2001 petentele C.M. şi C.V. au solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul „grajd de animale" preluat în mod abuziv de stat în baza Decretului nr. 83/1949 şi, ulterior, demolat.
Prin dispoziţia nr. 66 din 16 martie 2005 primarul comunei Izvoarele Sucevei, Suceava a respins notificarea, motivat de faptul că actele doveditoare ale dreptului de proprietate prezentate de reclamante nu sunt concludente întrucât nu au fost depuse în original sau în formă autentică precum şi pentru că astfel de imobile, cum este cel în litigiu, nu se pot acorda despăgubiri băneşti ci doar măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin cererea înregistrată la 15 aprilie 2005 reclamanta C.M. a cerut anularea dispoziţiei şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul în litigiu, fost proprietatea tatălui său C.M. şi de care acesta a fost deposedat, în mod abuziv, de stat, cu menţiunea că a dovedit dreptul autorului său prin certificatul nr. 371/119 iunie 2001 emis de Direcţia judeţeană Suceava a Arhivelor Naţionale potrivit căruia tatăl său a fost înscris în Tabelul V cu grajdul de vite edificat în anul 1938.
În cauză a intervenit, invocând aceleaşi pretenţii ca şi reclamantul, G.S.D.
Prin sentinţa civilă nr. 899 din 8 noiembrie 2005, Tribunalul Suceava a admis cererea, a anulat dispoziţia şi a constatat că reclamanta şi intervenientul în interes propriu, G.S.D., sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru imobilul, grajd de animale, demolat.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că prin probatoriul administrat s-a dovedit că defunctului C.M. a lui N. i-au fost expropriate, în baza Decretului nr. 83/1948, terenurile, construcţiile şi bunurile mobile identificate prin procese verbale de inventariere f. 7-23 şi 40-42, caz în care reclamanta şi intervenientul (moştenitorul testamentar al defunctei C.V.) sunt persoane îndreptăţite ca, în baza art. 10 alin. (1) şi (6) coroborat cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, să primească măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin Decizia civilă nr. 61 din 6 aprilie 2006, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta comuna Izvoarele Sucevei.
În motivarea decizie instanţa a reţinut că prin contestaţie, prima instanţă a fost investită cu verificarea legalităţii şi temeiniciei dispoziţiei emisă de pârâtă şi, ca atare, critica formulată de aceasta pentru prima oară în apel, în sensul că notificarea ar fi trebuit transmisă spre soluţionare Prefecturii jud. Suceava, critică prin care apelanta invocă faptul de a nu fi respectat o obligaţie ce îi revenea potrivit legii, nu poate fi primită.
Totodată instanţa a reţinut că atâta timp cât prin hotărârea apelată nu s-a stabilit cuantumul sumei de bani cuvenită reclamantului şi intervenientului cu titlu de despăgubire, criticile formulate de pârâtă în acest sens nu pot fi primite.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul fără a indica motivele pe care îşi fundamentează criticile.
În motivarea recursului pârâtul susţine că bunurile preluate în baza Decretului nr. 83/1968 nu au fost preluate de stat în mod abuziv în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, dat fiind că la art. 2, art. 3 şi art. 4 din decret se prevedea posibilitatea plăţii unor despăgubiri persoanelor deposedate.
Totodată, recurenta critică valoarea mare a despăgubirii acordate de instanţele de fond, anume 2.700.000.000 lei, stabilită prin ignorarea dispoziţiilor art. 6 din lege, valoare care nu a fost stabilită pe baza unui probatoriu concludent, precum şi faptul că, în cazul în care reclamantul şi intervenientul solicitau acordarea de despăgubiri băneşti, competenţa de soluţionare a cererii revenea prefectului.
Analizând criticile formulate de pârât care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
În drept, recursul este o cale extraordinară de atac care trebuie să se grefeze pe conţinutul hotărârii judecătoreşti atacate.
Ca atare, criticile formulate de partea interesată trebuie să se sprijine pe conţinutul hotărârii atacate şi nu pe chestiuni străine acesteia.
Or, prin hotărârile pronunţate la judecata în fond, instanţele au anulat dispoziţia emisă în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 de către recurent şi au constat că reclamanta şi intervenientul principal sunt îndreptăţiţi să primească măsuri reparatori prin echivalent pentru un imobil construcţie „grajd de animale" preluat din patrimoniul autorului lor de către stat şi ulterior demolat.
Aşa fiind, cum prin hotărârile date, instanţele de fond nu au dispus plata vreunei despăgubiri băneşti către intimaţi, criticile formulate de recurent privind cuantumul exagerat al acestor sume şi necesitatea reverificării şi reanalizării acestei despăgubiri prin echivalent conform art. 6 şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, sunt străine litigiului şi, pe cale de consecinţă, nu pot face obiect al analizei instanţei de recurs.
Totodată, instanţa de apel a reţinut în mod corect ca fiind nefondată critica privind caracterul neabuziv al preluării imobilelor în temeiul Decretului nr. 83/1948 invocată de pârât.
Mai întâi, este de menţionat că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 83/1949, act normativ care a fost emis pentru completarea dispoziţiilor Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare.
Mai apoi, este de observat că prin dispoziţiile art. 2, art. 3, şi art. 4 din decret nu sunt reglementate aspecte care să vizeze plata vreunei despăgubiri către persoanele care erau deposedate de bunuri, cum greşit invocă recurenta, ci sunt enumerate categoriile de bunuri care trec în proprietatea statului (art. 2), excepţiile de la acestea (art. 3) şi pedepsele penale care se instituie pentru a fi aplicate persoanelor care ar încerca să împiedice şi să zădărnicească exproprierea prevăzută de acest act normativ (art. 6).
Ca atare, cum imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv şi fără plata vreunei despăgubiri, preluarea se încadrează în categoria celor abuziv potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 şi, pe cale de consecinţă, persoanele deposedate sunt îndreptăţite la despăgubire în procedura prevăzută de acest act normativ.
Aşa fiind, cum hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecăţii este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria comunei Izvoarele Sucevei împotriva deciziei nr. 61 din 6 aprilie 2006 a Curţii de Apel Suceava , secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2530/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2519/2006. Civil → |
|---|
