ICCJ. Decizia nr. 2591/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2591
Dosar nr. 6100/109/2006
Şedinţa publică din 22 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 17 august 2006, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a chemat în judecată pe pârâtul M.C., solicitând restrângerea exercitării dreptului acestuia la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38, 39 şi 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susţinut că la 11 mai 2006, pârâtul a fost returnat din Spania, conform Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 211 din 19 octombrie 2006, a admis cererea şi a dispus restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie în toate statele Uniunii Europene pe o perioadă de 6 luni, cu începere de la data pronunţării hotărârii.
S-a reţinut că la 11 iunie 2006, pârâtul a fost returnat din Spania, în baza Acordului de readmisie încheiat cu această ţară, pentru nerespectarea condiţiilor legale de şedere.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi de familie, prin Decizia nr. 12 din 18 ianuarie 2007, a admis apelul declarat de pârât, a schimbat sentinţa şi a respins sesizarea.
S-a reţinut că:
- potrivit Tratatului de instituire a Comunităţii Europene şi Directivei 38/CE din 29 aprilie 2004, libertatea de circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre constituie un drept fundamental al fiecărui cetăţean al Uniunii Europene, iar restrângerea acestui drept este posibilă numai pentru anumite motive şi trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita celui în cauză;
- românia face parte, cu începere de la 1 ianuarie 2007, din Uniunea Europeană, astfel că toţi românii, inclusiv apelantul, sunt cetăţeni ai acestei uniuni, statut ce le conferă dreptul la liberă circulaţie în toate statele membre;
- măsura dispusă de prima instanţă şi-a produs efectele până la data aderării, iar ulterior se impune aplicarea cu prioritate a normelor comunitare.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii cererii şi restrângerii exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie pe teritoriul Spaniei, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că soluţia instanţei de apel este contrară art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct.9 C. proc. civ., este fondată deoarece:
- potrivit art. 27 din Capitolul VI al Directivei 2004/38/CE, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi membrilor familiilor acestora pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, iar măsurile luate în primele două cazuri trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
- prin urmare, normele comunitare menţionate nu înlătură aplicarea măsurii prevăzute de art. 38 din Legea nr. 249/2005, ci impun ca la stabilirea ei să se ţină seama de motivele şi criteriile de apreciere enunţate în aceeaşi directivă;
- pe de altă parte, dreptul cetăţenilor Uniunii de şedere pe teritoriul altui stat membru este limitat de art. 6 din Directiva 2004/38/CE la cel mult 3 luni, iar art. 7 din aceeaşi directivă permite, în anumite condiţii alternative, şederea pe o perioadă mai lungă;
- în declaraţia olografă dată autorităţilor române imediat după returnare, pârâtul a recunoscut că din luna iulie 2000 s-a aflat în Spania, unde a fost depistat fără forme legale la 27 aprilie 2006;
- această şedere depăşeşte considerabil durata maximă prevăzută de norma comunitară menţionată şi, în lipsa dovezilor referitoare la îndeplinirea vreuneia din condiţiile justificative, este evident contrară ordinii publice din ţara care a dispus returnarea pârâtului.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ambelor hotărâri şi rejudecării, consecutiv căreia se va admite cererea reclamantei şi se va dispune restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie pe teritoriul Spaniei, pentru o perioadă de 6 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 12/A din 18 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale minori şi de familie.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr. 211 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeş şi, rejudecând admite cererea de interzicere a liberei circulaţii a pârâtului M.C. pe timp de 6 luni pe teritoriul Spaniei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2589/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2530/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
