ICCJ. Decizia nr. 2655/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs

Decizii civile ICCJ 2006

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 2655

Dosar nr. 2937/107/2006

Şedinţa publică din 23 martie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 2 noiembrie 2006, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a solicitat restrângerea dreptului la libera circulaţie a pârâtului G.V. pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Franţa, în baza unui acord de readmisie încheiat cu această ţară, făcând astfel aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată şi completată cu OG nr. 5/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 1374/2006 Tribunalul Alba a admis acţiunea formulată de reclamantă şi în consecinţă a dispus restrângerea dreptului la libera circulaţie a pârâtului în toate statele membre ale Uniunii Europene până la data de 31 decembrie 2006 şi pe o perioadă de un an de la data pronunţării sentinţei pe teritoriul Franţei.

În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a fost returnat din Franţa pentru că nu a putut justifica cu documente dacă se află în Franţa, ca turist sau dacă locuieşte legal pe teritoriul acestui stat. S-a mai reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 şi faţă de prevederile art. 52 din aceeaşi lege s-a aplicat o sancţiune orientată spre minimul prevăzut de lege.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul restrângerii dreptului la liberă circulaţie şi în Franţa numai până la 31 decembrie 2006, dată de la care şi România este membră a Uniunii Europene, situaţie ce conferă cetăţenilor români dreptul de a intra în oricare din statele membre.

Prin Decizia civilă nr. 39/A din 22 ianuarie 2007, Curtea de Apel Alba-Iulia a respins ca nefondat apelul motivat de faptul că s-a invocat pentru prima dată în apel o normă europeană, şi care în acest moment procedural este inadmisibilă invocarea ei.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a susţinut că apelul parchetului viza la acea dată o devolutiune parţială doar cu privire la greşita restrângere a dreptului la libera circulaţie după data de 31 decembrie 2006, în statul membru al Uniunii Europene de unde cetăţeanul român a fost returnat. în esenţă s-a arătat că după 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, statutul cetăţenilor români s-a schimbat, devenind conform art. 17 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene cetăţeni ai Uniunii Europene beneficiind conform art. 18 de dreptul la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene în aceleaşi condiţii ca toţi ceilalţi cetăţeni ai Uniunii Europene.

Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:

În mod greşit instanţa de apel a reţinut că nu este admisibilă invocarea aplicării normei europene în apel întrucât aceasta contravine efectului devolutiv al apelului.

Efectul devolutiv al apelului constă în reeditarea judecăţii de către instanţa de control judiciar. Părţile au posibilitatea de a supune rejudecării litigiul în ansamblul său, situaţie în care operează o devoluţiune totală sau numai o parte, situaţie în care devoluţiunea este parţială.

În speţă, apelul declarat de parchet viza la data declarării şi motivării, o devoluţiune parţială, doar cu privire la greşita restrângere a dreptului la liberă circulaţie după 31 decembrie 2006 în statul aparţinând Uniunii Europene de unde pârâtul, cetăţean român, a fost returnat.

La data de 1 ianuarie 2007 România a aderat la Uniunea Europeană, iar statutul cetăţenilor români s-a schimbat, aceştia devenind, conform art. 17 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, cetăţeni ai Uniunii Europene, beneficiind, conform art. 18, de dreptul la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene în aceleaşi condiţii ca toţi ceilalţi cetăţeni ai Uniunii Europene.

Cum cauza se afla în apel după data de 31 decembrie 2006, procurorul de şedinţă, susţinând că nu se mai impune restrângerea în continuare a dreptului la liberă circulaţie în temeiul art. 38 din Legea nr. 248/2005 pentru cetăţenii returnaţi din statele Uniunii Europene (cum este şi cazul de faţă) a invocat drept argument în plus, în acelaşi sens cu motivele invocate în scris, necesitatea aplicării imediate, prioritare şi directe a dreptului comunitar, mijloc de apărare ce nu poate fi considerat în sensul art. 294 pct. 1 teza a 2-a C. proc. civ. o cerere nouă aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.

Invocarea în apel a normelor europene care reglementează dreptul la libera circulaţie reprezintă o apărare juridică nouă şi fiind de ordine publică, poate fi invocată oricând potrivit art. 294 pct. 1 teza a 2-a C. proc. civ., neconstituind o cerere nouă în accepţiunea legii.

Referitor la cea de-a doua critică ce vizează fondul cauzei, se constată că şi aceasta este întemeiată.

Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat. Conform art. 52 din aceeaşi lege „Până la data aderării României la Uniunea Europeană ... măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie în străinătate, instituită în condiţiile art. 38, trebuie să se refere la teritoriile tuturor acestor state...", ceea ce înseamnă că odată cu aderarea art. 52 îşi încetează aplicabilitatea.

Rezultă, aşadar, că odată cu aderarea României la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007, dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 sunt aplicabile doar pentru statele care nu fac parte din Uniunea Europeană.

Pentru circulaţia cetăţenilor români în Uniunea Europeană sunt aplicabile dispoziţiile Tratatului de Instituire a Comunităţii Europene şi în special, art. 12, art. 18, art. 40, art. 44 şi art. 52 precum şi Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.

În temeiul dispoziţiilor menţionate, Cetăţenia Uniunii conferă fiecărui cetăţean al Uniunii un drept fundamental şi individual la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat şi a înscrisurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.

Conform art. 6 din Directiva 2004/38/CE, Cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de 3 luni, fără nici o altă condiţie sau formalitate în afara cerinţei de a deţine o carte de identitate sau un paşaport valabil.

Condiţiile de şedere pentru o perioadă mai mare de trei luni sunt reglementate în art. 7 şi urm. din directivă, iar dreptul la şedere permanentă, în art. 16.

În art. 24 se reglementează egalitatea de tratament de care se bucură orice cetăţean al Uniunii în raport cu resortisanţii statului gazdă.

Conform art. 27 din directivă, cazurile de restrângere a dreptului la şedere sunt doar pentru motive de ordine publică, siguranţă publică şi sănătate publică, existând dispoziţii speciale de protecţie împotriva expulzării (art. 28) şi garanţii procedurale, prin accesul la justiţie şi cu posibilitatea atacării hotărârilor date.

În contextul acestor reglementări comunitare, având în vedere şi dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 248/2005, rezultă că instituţia restrângerii dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români în statele Uniunii Europene a operat doar până la data de 31 decembrie 2006, dată după care sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comunitar privind libera circulaţie, ce sunt de imediată aplicare de la data adoptării lor.

Potrivit art. 25 din Constituţia României, dreptul cetăţeanului român la libera circulaţie este garantat.

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, dreptul la libera circulaţie pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene nu mai poate fi restrâns, indiferent de statul care 1-a remis în baza unui acord de readmisie (cum este şi cazul în speţă), deoarece s-ar încălca dreptul la libera circulaţie garantat constituţional. Nu se poate restrânge un drept ce a fost dobândit în baza normelor europene.

Drept urmare, în raport de considerentele expuse şi constatând că hotărârea atacată a fost dată cu ignorarea prevederilor legale menţionate, de imediată aplicare, recursul declarat în cauză se priveşte ca fiind fondat şi urmează a fi admis în conformitate cu prevederile art. 314 C. proc. civ., cu consecinţa casării atât a deciziei instanţei de apel cât şi a sentinţei primei instanţe şi în fond, se va respinge, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, împotriva deciziei civile nr. 39A din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba-Iulia.

Casează Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr. 1374 din 22 ianuarie 2006 a Tribunalului Alba şi în fond, respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.

Conform art. 52 din aceeaşi lege „Până la data aderării României la Uniunea Europeană ... măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie în străinătate, instituită în condiţiile art. 38, trebuie să se refere la teritoriile tuturor acestor state...", ceea ce înseamnă că odată cu aderarea art. 52 îşi încetează aplicabilitatea.