ICCJ. Decizia nr. 2743/200/. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2743
Dosar nr. 2200/2/2006
Şedinţa publică din 28 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 538 din 16 mai 2005 emisă de primarul municipiului Urziceni, judeţul Ialomiţa, s-a respins notificarea nr. 77 din 13 iunie 2001 formulată de B.G. şi B.N. care au solicitat restituirea în natură a terenului situat în Urziceni, cu motivarea că: solicitanţii nu deţin act autentic care să ateste dreptul de proprietate; terenul face parte din domeniul public şi privat al municipiului Urziceni, trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 441/1978; construcţiile de pe teren au fost demolate, terenul fiind ocupat de blocuri de locuinţe.
Prin aceeaşi dispoziţie s-a stabilit valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit la suma de 181.603.858 lei în limita căreia solicitanţii pot opta pentru acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau pentru titluri cu valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare.
La data de 13 iulie 2005 reclamanţii B.G. şi B.N. au contestat în justiţie dispoziţia emisă de pârâtul Primarul municipiului Urziceni, judeţul Ialomiţa, solicitând anularea actului şi în principal, compensarea cu un alt teren în suprafaţă de 416 mp în altă zonă a localităţii, iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, fie titluri de valoare nominală, fie acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 903/F din 21 decembrie 2005, a admis acţiunea reclamanţilor, a anulat dispoziţia emisă de pârâtul primarul municipiului Urziceni şi a compensat din suprafaţa de 416 mp teren ce era situată în Urziceni, cu suprafaţa de 270 mp teren situată în Urziceni, parcela 119, cu vecinătăţile arătate în sentinţă.
Pentru suprafaţa necompensată de 363 mp s-a dispus restituirea prin măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală corespunzătoare sumei de 36.300 lei, echivalentul unui teren de aceeaşi suprafaţă situat în zona „A" a municipiului Urziceni.
Au fost obligaţi reclamanţii să restituie pârâţilor primarul municipiului Urziceni, Ministerului Finanţelor Publice şi Prefecturii judeţului Ialomiţa suma de 624 lei, echivalent a 140 dolari SUA, valoare actualizată la data plăţii şi care reprezintă despăgubirile primite de reclamanţi în anul 1979.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut şi motivat că din contractul de vânzare-cumpărare (fila 7) şi anexa la Decretul de expropriere nr. 441/1978 (fila 15) se constată că reclamanţii au fost proprietarii terenului în suprafaţă de 416 mp situat în municipiul Urziceni. Din expertiza tehnică efectuată la cererea reclamanţilor s-a reţinut că întreaga suprafaţă este ocupată de clădirile unor blocuri de locuinţe, astfel că terenul nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament.
Întrucât prin adresa nr. 16634 din 30 noiembrie 2005 pârâta Primăria municipiului Urziceni a oferit reclamanţilor, în compensare suprafaţa de 270 mp teren situat în Urziceni, ofertă pe care reclamanţii au acceptat-o, prima instanţă a anulat dispoziţia primarului, validând atare compensare, stabilind pentru diferenţa de 363 mp teren ce nu se poate restitui în natură, ca reclamanţii să primească titluri de valoare nominală, echivalent al sumei de 36.300 lei, contravaloarea unui teren de 363 mp situat în zona „A" a municipiului Urziceni.
Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe de pârâţii primarul municipiului Urziceni şi Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Ialomiţa au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 274/A din 18 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal, a declarat recurs D.G.F.P. Ialomiţa, pentru pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, care a invocat următoarele critici: instanţele nu au stabilit corect cadrul procesual şi legitimarea procesuală pasivă a Statului Român, întrucât, deşi în citativ figurează Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au pronunţat hotărârile în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, or, calitatea de pârât o putea avea doar Statul Român; instanţele nu s-au pronunţat cu privire la obiecţiunile efectuate de pârâtul-recurent la raportul de expertiză; greşit instanţele au stabilit despăgubiri în echivalent în cuantum de 36.300 lei pentru cei 363 mp teren, deoarece conform art. 4 şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, cuantumul despăgubirilor se stabileşte de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recursul nu este fondat.
Din cercetarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit corect cadrul procesual, ca şi legitimarea procesuală pasivă a părţilor din proces, întrucât Ministerul Finanţelor Publice a participat în cauză ca reprezentant al Statului Român şi nu în nume propriu.
Instanţa de fond s-a pronunţat asupra obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză tehnică de Ministerul Finanţelor Publice.
Astfel, prin încheierea din 19 decembrie 2005 (fila 102 dosar de fond) Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a respins obiecţiunile formulate de recurent, considerându-le neconcludente faţă de poziţia procesuală a părţilor (acordul privind compensarea cu suprafaţa de 270 mp teren) şi în raport de relaţiile comunicate instanţei de judecată.
Instanţele nu au acordat reclamanţilor despăgubiri băneşti, ci au stabilit doar valoarea măsurilor reparatorii pentru diferenţa de teren ce nu a fost compensată şi care nu poate fi restituită în natură, reparaţii ce se vor stabili şi plăti sub forma titlurilor de despăgubire, în procedura reglementată de art. 16, Capitolul V, al Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Ialomiţa pentru pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 274 A din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 291/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2590/2006. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
