ICCJ. Decizia nr. 2737/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2737
Dosar nr. 225/84/2006
Şedinţa publică din 28 martie 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin notificarea nr. 817 din 9 mai 2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de numiţii M.L., M.I., B.M. şi M.I., adresată, iniţial, Prefecturii judeţului Sălaj şi înregistrată, ulterior, sub nr. 10507 din 17 martie 2002 la Primăria municipiului Zalău, s-a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 7913 mp intabulat în C.F. Zalău nr. 3366 nr. top 1789/a/1/b/1, situat administrativ în municipiul Zalău.
Prin dispoziţia nr. 1688 din 17 mai 2004 Primarul municipiului Zalău, judeţul Sălaj, a respins solicitarea adresată pe cale de notificare cu motivarea că terenul a fost revendicat de respectivele persoane în baza Legii nr. 10/2001, prin cererea nr. 16253 din 15 martie 1991. În baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 329 din 17 mai 1993 s-a emis titlul de proprietate nr. 41504/19176 din care rezultă că familia M. a fost pusă în posesie şi cu terenul solicitat prin notificare, din rezerva comisiei, pe alt amplasament (în parcela Pietriş – Meteo), astfel că cererea de restituire nu face obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001.
La data de 19 ianuarie 2006 reclamanţii M.L., M.I., B.M. şi M.I. au contestat în justiţie dispoziţia emisă de pârâtul primarul municipiului Zalău, solicitând anularea actului şi în principal, restituirea în natură a imobilului, arător şi fânaţ în Tog, în suprafaţă de 7913 mp, înscris în C.F. 3366 Zalău nr. top 1789/a/1/b/1, din intravilanul municipiului Zalău, iar în subsidiar, dacă restituirea în natură nu este posibilă, reclamanţii au cerut să fie despăgubiţi în echivalent.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că dispoziţia este nelegală întrucât din dosarul depus în temeiul Legii nr. 18/1991, rezultă că, ei au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa totală de 12,79 ha, teren justificat cu acte de proprietate, din care în temeiul acestei legi au primit doar suprafaţa de 9,06 ha prin titlul de proprietate nr. 410504/19176 şi a rămas nerestituită suprafaţa de 3,73 ha teren. Imobilul solicitat prin notificarea nr. 817 din 9 mai 2001 nu a format obiect al Legii nr. 18/1991, bunul fiind expropriat în favoarea Statului Român.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 277 din 24 martie 2006, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamanţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut şi motivat că din C.F. nr. 3366 Zalău nr. top 1789/a/1/b/1 rezultă că terenul numit „arător şi fânaţ în Tog", cu suprafaţa de 7913 mp, a fost dobândit prin contract de vânzare-cumpărare în anul 1947 de mama reclamanţilor, M.M. în cotă de 5/10 părţi şi de către reclamanţi, fiecare, cu câte 1/10 părţi. În anul 1960 acest teren a fost preluat de Statul Român, conform încheierii nr. 781 din 6 aprilie 1960.
Prin cererea nr. 16253 din 15 martie 1991 reclamanţii au solicitat parcela de teren în baza Legii nr. 18/1991 şi pentru că terenul era ocupat de construcţii, prin titlul de proprietate nr. 41504/19176 din 3 august 1993, reclamanţii au fost împroprietăriţi cu suprafaţa de 0,91 ha, pe un alt amplasament, respectiv parcela Pietriş – Meteo, astfel că în baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim este reglementat de Legea fondului funciar.
Întrucât din conţinutul cererii de atribuire în proprietate din 15 martie 1991, conform celor declarate de reclamanţi la acea dată, rezultă că terenul în litigiu era în extravilan la data comasării, instanţa a conchis că cererea reclamanţilor nu face obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001.
Sentinţa tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, care, prin Decizia nr. 207/A din 16 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii M.L., M.I., M.I. şi B.M., care, în temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., au invocat următoarele critici: greşit au fost aplicate prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 pentru că terenul de 7913 mp este situat în municipiul Zalău; calificarea terenului în litigiu ca fiind în extravilan sau intravilan la data preluării abuzive trebuie să aibă la bază o documentaţie şi nicidecum o menţiune făcută de petenţi în cuprinsul unei cereri; instanţele nu au ţinut cont că legiuitorul a înţeles să acorde beneficiul Legii nr. 10/2001 şi pentru imobilele ce la data preluării lor abuzive erau în extravilanul localităţilor, dar au devenit intravilane până la data notificării prin care s-a cerut restituirea lor; greşit s-a reţinut că pentru terenul litigios s-a emis titlu de proprietate în baza Legea nr. 18/1991 pentru un teren pe un alt amplasament, deoarece reclamanţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa totală de 12,79 ha, iar prin titlul de proprietate le-a fost reconstituită doar suprafaţa de 9,06 ha, inclusiv terenul primit pe alt amplasament, rămânând un rest de teren nerestituit în suprafaţă de 3,73 ha; eronat s-a reţinut că suprafaţa de 0,91 ha de la pct. „Pietriş Meteo" a fost atribuită în schimbul suprafeţei de 0,79 ha; pe cale de excepţie recurenţii-reclamanţi au invocat nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 1688 din 17 mai 2004 emisă de primarul municipiului Zalău deoarece a fost dată de o entitate necompetentă cât timp terenul este ocupat, în întregime, de SC S. SA Zalău, aceasta fiind unitatea deţinătoare a bunului.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată „nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 167/1997, cu modificările şi completările ulterioare".
Din textul citat rezultă că nu fac obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001 doar terenurile situate în extravilanul localităţilor, inclusiv terenurile aflate în extravilanul localităţilor şi evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale, precum şi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin legile fondului funciar.
Mutatis mutandis, terenurile situate în intravilanul localităţilor fac obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001. Ţinând seama că legiuitorul a avut în vedere şi acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea „şi nerestituite" cuprinsă în art. 1 din lege, rezultă că domeniul de reglementare al legii are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă şi acele terenuri din intravilanul localităţilor care, până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
În scopul aplicării corecte a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi întrucât instanţele nu au stabilit şi lămurit pe deplin împrejurările de fapt care au generat litigiul dintre părţii, se impune admiterea recursului declarat de reclamanţi şi casarea deciziei dată în apel, cu consecinţa reluării judecăţii la aceeaşi instanţă.
Astfel, în rejudecare, instanţa de trimitere, prin suplimentarea dovezilor, va stabili categoria din care făcea parte nemişcătorul la data notificării, adică dacă bunul era situat la acea dată în extravilanul localităţii Zalău sau în intravilanul acesteia. Chestiunea este esenţială pentru determinarea incidenţei legii reparatorii, cu atât mai mult cu cât terenul fiind situat, administrativ, pe B-dul M.V. (fostă str. T.V.), aparent, el se găseşte în intravilanul localităţii Zalău.
Odată lămurit acest aspect, având în vedere caracterul actului normativ de aplicat şi anume, de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, în rejudecare, instanţa de trimitere va verifica pe bază de probe apărarea constantă a reclamanţilor, formulată chiar prin acţiunea introductivă de instanţă, în sensul că au avut în proprietate suprafaţa totală de 12,79 ha, din care, în baza Legii nr. 18/1991, li s-au restituit prin titlu de proprietate doar suprafaţa de 9,06 ha, rămânând nerestituită suprafaţa de 3,73 ha. Totodată, va fi verificată susţinerea reclamanţilor potrivit căreia terenul cedat pe alt amplasament, în suprafaţă de 0,91 ha, la pct. „Pietriş – Meteo" nu a fost atribuit în schimbul suprafeţei de 0,79 ha revendicată în dosarul de faţă, dacă există o hotărâre a Comisiei locale de aprobare a acestui schimb şi dacă această hotărâre a fost comunicată reclamanţilor.
Tot în rejudecare, pe bază de dovezi, inclusiv printr-o expertiză tehnică de specialitate, se va verifica dacă terenul solicitat de reclamanţi este sau nu ocupat în totalitate şi care este unitatea sau entitatea care îl deţine pentru ca în raport de probele ce se vor administra să se poată răspunde în deplină cunoştinţă de cauză la aspectul dacă Primarul municipiului Zalău a fost entitatea competentă să soluţioneze notificarea reclamanţilor.
Întrucât în proces s-a afirmat că terenul revendicat a fost preluat de Statul Român prin încheierea nr. 781 din 6 aprilie 1960, cu ocazia rejudecării, se va stabili în ce temei sau în baza cărui titlu a fost emisă această încheiere (naţionalizare, expropriere, etc.), chestiune ce nu a fost lămurită de nici una dintre instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii M.L., M.I., B.M. şi M.I. împotriva deciziei nr. 207 A din 16 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului declarat de reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2666/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2201/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
