ICCJ. Decizia nr. 2666/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2666
Dosar nr. 2898/1/2006
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 8717 din 3 noiembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul 8394/2004, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.Ş. împotriva deciziei nr. 453 din 12 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
În motivarea hotărârii s-a reţinut ca nefondată critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu privire la faptul că deşi prin expertiza în cauză nu s-au identificat existenţa unor construcţii sau alte obiective de interes public pe terenul solicitat, instanţa de apel, a reţinut, fără a administra alte probe, că terenul este afectat de detalii de sistematizare ce nu sunt prevăzute în documentele de urbanism legal, aprobate ca fiind destinate construirii unor noi obiective de utilitate publică şi că terenul solicitat nu era afectat de astfel de utilităţi putând fi restituit în natură.
S-a mai arătat că expertiza tehnică efectuată în cauză a relevat faptul că terenul este liber, că nu este afectat de construcţii sau alte obiective de interes public, că nu beneficiază de amenajări sau dotări care să justifice eventuala destinaţie de loc de joacă pentru copii, şi că instanţa de recurs nu a analizat şi nu a răspuns concret la motivul de recurs formulat.
Pentru suprafaţa de 330 mp teren, expropriată în baza Decretului nr. 339 din 1 noiembrie 1980, s-a făcut dovada, prin raportul de expertiză tehnică că are destinaţia de zonă verde conform Planului urbanistic; drept urmare nu se pot acorda decât măsuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, la 17 februarie 2006 a fost înregistrată contestaţia în anulare formulată de recurentul I.Ş., întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare, s-a susţinut că instanţa de recurs, nu a analizat motivul de recurs referitor la aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi a Normei Metodologice din 18 aprilie 2003, de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit căreia se restituie în natură numai acele terenuri disponibile.
Contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 318 C. proc. civ. „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare"
Deşi în motivarea respingerii recursului nu se menţionează Norma metodologică din 18 aprilie 2003 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în mod expres, rezultă totuşi că ea s-a avut în vedere atunci când s-a reţinut că suprafaţa de 330 mp este afectată de detalii de sistematizare.
În acelaşi sens, se reţin şi concluziile raportului de expertiză, potrivit căruia terenul are destinaţia conform planului urbanistic de zonă verde; concluzionând astfel aceeaşi soluţie de imposibilitate a restituirii în natură a terenului solicitat. (fila 57,dosar fond)
Procesul-verbal din data de 28 ianuarie 2002, privind starea de fapt a imobilului, (fila 16 dosar fond) trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 339/1980, constată că pe suprafaţa ocupată de 330 mp sunt realizate utilităţile: trotuar parţial platformă betonată pentru pubelele de gunoi, spaţiu verde din zona de bloc şi teren cu destinaţie loc de joacă pentru copii.
Certificatul de urbanism cu nr. 2318 din 18 septembrie 2002 atestă că regimul tehnic al acestui teren este loc de joacă pentru copii şi zonă verde, fiind amplasat într-o zonă de locuinţe colective în blocuri.
Drept urmare, în mod corect instanţa de recurs a apreciat că recurentul este îndreptăţit doar la măsuri reparatorii sub formă de echivalent, astfel că dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată, contestaţia în anularea deciziei nr. 8717 din 3 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală formulată de conte statorul I.Ş.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2655/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 2737/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
