ICCJ. Decizia nr. 3028/2006. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3028
Dosar nr. 228/64/2006
Şedinţa publică din 13 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele,
Prin contestaţia la executare formulată în baza art. 399, art. 400 alin. (2) şi art. 401 alin. (1) C. proc. civ., Ministerul Finanţelor Publice a solicitat lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 75 din 18 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
In motivarea contestaţiei s-a arătat că prin dispozitivul deciziei s-a stabilit acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent de către Ministerul Finanţelor Publice în condiţiile art. 36 şi urm. din Legea 10/2001, în cuantum de 5.710.119.119 lei, în timp ce în considerente s-a reţinut că stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce se vor acorda este atributul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform Legii 247/2005.
În motivarea contestaţiei s-a mai arătat că din moment ce în considerente s-a reţinut că Ministerul Finanţelor Publice justifică existenţa calităţii procesuale pasive pentru opozabilitate, nu trebuie înţeles dispozitivul deciziei în sensul acordării despăgubirilor băneşti de către acesta, cu atât mai mult cu cât Legea 10/2001 cu modificările ulterioare nu cuprinde dispoziţii în baza cărora Ministerul Finanţelor Publice poate fi obligat la plata despăgubirilor băneşti. Dispozitivul trebuie lămurit, în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent prin titluri de despăgubire, care potrivit Legii 247/2005 se stabilesc de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 219 Ap din 25 octombrie 2006 a respins contestaţia la executare reţinând că, în speţă, deşi se invocă temeiul unei contestaţii la titlu, în realitate se încearcă corectarea dispozitivului unui titlu executoriu, contestatorul vizând modificarea raportului juridic stabilit prin hotărâre, în sensul înlăturării Ministerului Finanţelor Publice din cadrul acestui raport.
Instanţa a constatat şi faptul că împotriva deciziei contestate s-a promovat recurs, pe parcursul soluţionării căruia se va reanaliza fondul raporturilor juridice reţinute.
Într-adevăr, în considerentele deciziei se arată că stabilirea cuantumului despăgubirilor se face de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor conform art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea 10/2001 modificată, însă plata efectivă a acestor despăgubiri a rămas tot în sarcina Ministerului Finanţelor Publice, existând posibilitatea convertirii titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice în titluri de despăgubiri conform HG 1095/2005.
Împotriva deciziei a declarat recurs contestatorul Ministerul Finanţelor Publice învederând că instanţa de fond a reţinut greşit că prezenta contestaţie la titlu vizează fondul litigiului. Recurenta apreciază înţelesul, întinderea şi aplicabilitatea titlului executoriu în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent în titluri de despăgubire, care potrivit dispoziţiilor Legii 247/2005 se stabilesc de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Ministerul Finanţelor Publice neputând fi obligat la plata de despăgubiri băneşti întrucât Legea 10/2001, republicată, nu prevede dispoziţii în acest sens.
Deşi recurenta nu a indicat expres temeiul de drept al recursului, criticile formulate se pot încadra în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru motivele ce succed.
Contestaţia la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită. Ea nu este şi nu poate fi considerată un mijloc procedural destinat a anula sau modifica însuşi titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac. Cu alte cuvinte, instanţa competentă a soluţiona contestaţia nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie o hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă. O soluţie contrară ar împieta în mod grav principiul autorităţii de lucru judecat, ceea ce est inadmisibil.
În speţă, nu este vorba de o veritabilă interpretare a titlului executoriu, ci, aşa cum corect a apreciat instanţa de fond, de modificarea dispozitivului hotărârii, in sensul înlăturării Ministerului Finanţelor Publice din raportul juridic dedus judecăţii.
Având în vedere considerentele expuse, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Braşov împotriva deciziei nr. 219 AP din 25 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3038/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3024/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
