ICCJ. Decizia nr. 3024/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3024
Dosar nr. 7936 /54/2006
Şedinţa publică din 12 aprilie 2007
Constată că prin sentinţa civilă nr. 507 din 12 septembrie 2003 Tribunalul Olt a admis cererea reclamantului P.G.D. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA Slatina, pe care a obligat-o să restituie în natură petentului imobilul din Slatina.
Cererea formulată în contradictoriu cu Primăria Slatina a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că imobilul a cărui restituire s-a cerut a fost proprietatea autorilor reclamantului (C.M. şi M.M.), de la care a fost preluat în mod abuziv, prin aplicarea Decretului nr. 92/1950; imobilul se află în posesia societăţii pârâte şi poate fi restituit în natură, chiar în condiţiile invocate în apărare privind efectuarea de îmbunătăţiri (a căror contravaloare poate fi pretinsă printr-o acţiune separată).
Apelul declarat de pârâta SC B. SA împotriva acestei sentinţe, a fost admis prin Decizia civilă nr. 450 din 12 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, potrivit căreia hotărârea primei instanţe a fost anulată, cu reţinerea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării de probe noi.
În urma rejudecării, a fost pronunţată Decizia nr. 696 din 4 august 2005 prin care a fost admisă acţiunea reclamantului în contradictoriu cu A.V.A.S., care a fost obligată să emită decizie motivată, care să cuprindă ofertă de restituire prin echivalent, în limita sumei de 9.845.000.000 lei, reprezentând valoarea imobilului în litigiu. A fost respinsă acţiunea faţă de SC B. SA şi faţă de Consiliul local Slatina.
În motivarea în drept a deciziei s-a reţinut aplicabilitatea la speţă a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în cazul imobilelor preluate cu titlu şi evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, pe care trebuie să le acorde A.V.A.S. şi nu unitatea deţinătoare.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către reclamant, care a formulat critici pe aspectul nerestituirii în natură a imobilului, şi de către A.V.A.S., care a susţinut greşita extindere a acţiunii şi introducerea sa în proces în faza judecăţii apelului.
Prin Decizia nr. 1160 din 2 februarie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis ambele recursuri, ca şi excepţia invocată de A.V.A.S., reţinându-se că această parte nu are calitate procesuală de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa supremă a stabilit că, în condiţiile în care reclamantul nu a înţeles să-şi valorifice drepturile conferite de Legea nr. 10/2001 în contradictoriu cu A.V.A.S., nici în procedura administrativă prealabilă, nici în cadrul procedurii judiciare ce a urmat, instanţa nu poate modifica limitele judecăţii, căci ar încălca principiul disponibilităţii.
În urma rejudecării, a fost pronunţată Decizia nr. 767 din 17 octombrie 2006 prin care Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii SC B. SA şi Consiliul local Slatina prin Primar.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul în litigiu (ca moştenitor al autorilor de la care bunul a fost naţionalizat).
Imobilul este însă evidenţiat în patrimoniul SC B. SA, societate integral privatizată, conform contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. OT/29 din 22 decembrie 1999 încheiat cu F.P.S.
În aceste condiţii, întrucât la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, societatea deţinătoare era integral privatizată, devin incidente dispoziţiile art. 29 din acest act normativ, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, care stabilesc îndreptăţirea notificanţilor la despăgubiri.
Cu privire la dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, invocate de reclamant, care consacră principiul restituirii în natură, s-a apreciat că trebuie coroborate cu celelalte prevederi din această lege specială, respectiv, cu art. 21 şi art. 29 din noua reglementare, care diferenţiază modalitatea de reparaţie, după cum imobilul în litigiu face parte din patrimoniul statului ori al altor persoane juridice de drept public sau din patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate.
Conform modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, distincţia între preluarea cu titlu şi cea fără titlu (reglementată anterior de art. 27) a fost suprimată, stipulându-se în prezent forma măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, indiferent de modalitatea preluării abuzive.
Cum dispoziţiile modificatoare ale Legii nr. 10/2001 sunt de imediată aplicare, nu prezintă relevanţă determinarea modalităţii în care imobilul a fost preluat de la autorii reclamantului, căci împrejurarea apartenenţei acestuia la patrimoniul unei societăţi comerciale integral privatizate, îndreptăţeşte reclamantul la acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor şi nu la restituirea în natură.
Întrucât prin Decizia de casare a instanţei de recurs s-a statuat că A.V.A.S., ca unitate implicată în privatizare nu are calitate procesuală pasivă, instanţa nu a putut dispune obligarea acesteia la măsuri reparatorii.
S-a apreciat, raportat la situaţia de fapt rezultată şi la textele de lege incidente, că pârâţii chemaţi în judecată (SC B. SA şi Consiliul local Slatina) nu pot fi obligaţi în raportul juridic dedus judecăţii, acţiunea urmând să fie respinsă faţă de aceştia.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către reclamant, care a formulat critici sub următoarele aspecte:
- Hotărârea este nelegală (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) întrucât a respins solicitarea de restituire în natură a imobilului considerând în mod greşit că societatea pârâtă este integral privatizată, ceea ce atrage incidenţa art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Or, fără nici un temei instanţa de apel a apreciat că imobilul este evidenţiat în patrimoniul societăţii comerciale, în condiţiile în care expertiza efectuată în cauză nu a avut ca obiectiv să stabilească dacă imobilul este cuprins în patrimoniul societăţii pârâte.
De asemenea, deşi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între pârâtă şi A.V.A.S., înstrăinarea a avut ca obiect doar acţiunile, ca valori mobiliare, iar nu activele societăţii.
De altfel, din nici un act de la dosar nu rezultă că s-ar fi finalizat procesul de privatizare, fiind de aceea, inexplicabilă soluţia instanţei de apel care reţine că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, societatea era integral privatizată.
- În mod greşit nu s-a dispus restituirea în natură a imobilului, având în vedere dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care reclamantul a făcut dovada că bunul a aparţinut antecesorilor săi, că are calitatea de moştenitor al acestora, că imobilul există în natură aproape în aceeaşi stare ca la momentul preluării, fiind deţinut de SC B. SA
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Intimaţii nu au formulat întâmpinare în condiţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
- Susţinerea recurentului, în sensul că instanţa de apel ar fi apreciat greşit asupra statutului de societate integral privatizată al intimatei-pârâte B. SA, este lipsită de fundament.
Înscrisurile depuse pe acest aspect la dosar au fost interpretate corect de instanţă (nefiind deschisă astfel, calea motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în care se încadrează, în fapt, critica recurentului).
Astfel, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. OT/29 din 22 decembrie 1999 (fila 75, fond), Asociaţia salariaţilor din cadrul SC B. SA a cumpărat de la F.P.S. 70 % din valoarea capitalului social subscris al societăţii, pentru ca ulterior, la 17.05.2000, să se modifice tipul de capital de la mixt, la privat autohton 100 %, prin ieşirea din societate a asociatului F.P.S. şi transmiterea acţiunilor către (A.S.C.O.) din SC B. SA (fila 71, fond).
În acest sens, au fost efectuate menţiunile privind modificarea actelor de constituire a societăţii, menţiuni înscrise în registrul comerţului (fila 70, fond).
De aceea, faţă de dovezile administrate la instanţele de fond, este lipsită de temei critica recurentului, potrivit căreia „din nici un act al dosarului nu ar rezulta că s-a finalizat procesul de privatizare a pârâtei.
- În ce priveşte evidenţierea imobilului în patrimoniul societăţii intimate şi faptul că acesta a fost identificat ca atare de către expert, deşi nu a avut de rezolvat un astfel de obiectiv, critica este de asemenea, nefondată.
Având de stabilit destinaţia actuală a imobilului, componenţa acestuia şi starea bunurilor în raport cu cea existentă la momentul preluării, expertul nu putea rezolva aceste obiective fără identificarea imobilului.
Acest mijloc de probă nu a stabilit însă, cum greşit se susţine prin motivele de recurs, apartenenţa bunului la patrimoniul societăţii B. SA, ci el doar se coroborează (sub aspectul identificării bunului) cu contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni.
- De asemenea, referitor la faptul că vânzarea-cumpărarea de acţiuni semnifică doar înstrăinarea de valori mobiliare, iar nu de active, susţinerea este corectă, doar că valoarea acţiunilor este expresia valorii capitalului social (iar determinarea acestuia s-a făcut prin luarea în considerare a valorii imobilului).
De altfel, distincţia pe care o face recurentul este lipsită de pertinenţă în speţă, întrucât intimata-pârâtă nu a susţinut că a dobândit imobilul prin vânzare-cumpărare de active, ci că acesta face parte din patrimoniul său ca efect al privatizării.
- Este neîntemeiată şi critica de nelegalitate formulată cu referire la dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a căror aplicare la speţă ar fi condus la restituirea în natură a imobilului.
Astfel, este adevărat că dispoziţia menţionată conţine regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, dar aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, ea trebuie analizată şi privită în mod coroborat cu celelalte dispoziţii ce reglementează modalitatea în care se asigură reparaţia.
Or, sub acest aspect trebuia constatat (cum de altfel, s-a şi procedat în faza apelului), că societatea intimată era integral privatizată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi ca atare, nu se încadrează în sfera persoanelor juridice prevăzute de art. 29 (actualmente, art. 21), obligate la restituirea în natură a imobilelor (respectiv, regie autonomă, societate sau companie naţională, societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar sau asociat majoritar, sau, chiar minoritar, dacă valoarea acţiunilor ori a părţilor sociale este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire se cere, altă persoană juridică de drept public).
În aceste condiţii, faţă de situaţia juridică a bunului (inclus în patrimoniul unei societăţi integral privatizate) s-a făcut aplicarea art. 29 din Legea nr. 10/2001 şi, recunoscându-se calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului s-a apreciat în mod corect, că acesta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Cum prin incidenţa dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, astfel de măsuri reparatorii pot fi acordate de instituţia implicată în privatizare (în speţă, A.V.A.S.) şi cum aceasta nu a fost atrasă în proces, consecinţa legală a fost a respingerii acţiunii faţă de persoanele chemate în judecată în calitate de pârâte (SC B. SA şi Consiliul local Slatina), cărora nu le revine obligaţie de reparaţie.
În acelaşi timp, s-a apreciat corect că notificarea expediată SC B. SA trebuie considerată în termen, în raport de dispoziţiile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, conform cărora „notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului, chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul".
Ca atare, prin transmiterea notificării către A.V.A.S., aceasta va fi învestită în condiţiile art. 29 alin. (3), cu obligaţia de a face ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.G.D. împotriva deciziei nr. 767 din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3028/2006. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 2907/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
