ICCJ. Decizia nr. 3127/2006. Civil
| Comentarii |
|
La data de 25 noiembrie 2003 numitul C.I. a atacat la Tribunalul Alba Dispoziția nr. 648/2003 emisă de Primarul municipiului Alba Iulia prin care i s-a respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001vizând restituirea în natură, ori în subsidiar acordarea de despăgubiri bănești, pentru un teren preluat abuziv în suprafață de 966 mp.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că prin Decretul nr. 301/1981 al fostului Consiliul de Stat imobilul a fost expropriat în mod abuziv; cu toate acestea, notificarea formulată i-a fost respinsă prin dispoziția atacată.
La data de 27 ianuarie 2004 C.D., soția reclamantului, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, cu obiect și motivare identice cu cele ale acțiunii principale.
Pârâtul Primarul municipiului Alba Iulia a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și a cererii de intervenție, învederând că terenul nu a fost expropriat ci a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, cu prilejul vânzării bunului de către proprietarul anterior, P.E. Cum o astfel de preluare nu poate fi considerată abuzivă, dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile.
Examinând probatoriile administrate, Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr. 744 din 23 iunie 2004:
a admis acțiunea și cererea de intervenție;
a anulat dispoziția atacată;
- a constatat că reclamantul și intervenienta sunt îndreptățiți la restituirea în natură a unei parcele de 161 mp teren și la măsuri reparatorii în echivalent, în limita valorică de 771.017.624 lei pentru alte două parcele, cu suprafețe de 654 mp și respectiv 14 mp;
- a obligat pârâtul primarul municipiului Alba Iulia să emită dispoziții de restituire în sensul menționat.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în esență că:
- terenul a fost preluat de stat în mod abuziv, cu titlu de expropriere, în anul 1985;
- reclamantul și intervenienta nu au beneficiat nici la data exproprierii și nici ulterior, de despăgubiri;
- expertiza tehnică a concluzionat că 191 mp teren sunt liberi iar pentru diferențele ce nu pot fi restituite în natură reclamantul și intervenienta sunt îndreptățiți la măsurii reparatorii conform prevederilor Legii nr. 10/2001;
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, susținând că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare reclamantul și intervenienta au dobândit numai construcțiile, nu și terenul, care a devenit proprietate de stat prin aplicarea prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 și că după 1990, prin ordin al prefectului, acestora le-a fost restituită suprafața de 610 mp teren, astfel încât nu au calitatea de "persoane îndreptățite" în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 259 din 25 februarie 2005, a respins apelul ca nefondat, reținând și motivul că:
- indiferent de prevederile Legii nr. 58/1974, terenul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului prin exproprierea dispusă de Decretul nr. 301/1981;
- terenul este ocupat parțial de blocuri de locuințe, astfel încât distincțiile făcute de instanța de fond cu privire la natura măsurilor reparatorii sunt corecte.
Prin aceeași deciziei a fost admisă în parte cererea intimaților C.I. și D. cu privire la cheltuielile de judecată, dispunându-se obligarea pârâtului apelant la plata sumei de 27.000.000 lei cu acest titlu, considerată adecvată în raport cu complexitatea cauzei și munca prestată de avocat.
Intimații reclamant și intervenientă au formulat cerere de rectificare a erorii materiale sub acest aspect, învederând că onorariul avocatului lor în faza de apel a fost de 77.000.000 lei.
Prin încheierea din 22 aprilie 2005 Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea, apreciind că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 281 C. proc. civ.
împotriva deciziei pârâtul Primarul Municipiului Alba Iulia a formulat prezentul recurs, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru aplicarea greșită a legii, susținând în principal că:
- din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2165/1977 rezultă fără putință de tăgadă că soții C. au dobândit numai construcțiile, nu și terenul, în legătură cu care s-a făcut aplicarea art. 30 din Legea nr. 58/1974;
- exproprierea dispusă prin Decretul nr. 301/1981 a vizat, în cazul intimaților, doar construcțiile și împrejurarea acestora;
- prin două ordine succesive ale Prefectului județului Alba din anii 1992 și respectiv 1995 intimaților li s-a restituit suprafața de 610 mp teren conform Legii nr. 18/1991, astfel încât aceștia nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 iar cererile lor trebuiau respinse.
Reclamantul C.I. și intervenienta în interes propriu C.D. au atacat încheierea din 22 aprilie 2005, solicitând obligarea apelantului la suportarea în întregime a onorariului avocațial în cuantum de 77.000.000 lei.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, înalta Curte reține următoarele:
în mod cert din probatoriile administrate (înscrisuri concordante în acest sens) rezultă mai multe împrejurări relevante pentru soluționarea cauzei și care au fost interpretate și apreciate greșit de către instanțe:
- în anul 1977, când reclamantul și intervenienta au dobândit imobilul prin cumpărare, terenul a fost preluat, de la vânzătorul P., și trecut în proprietatea statului ca efect al aplicării art. 30 din Legea nr. 58/1974;
- prin Decretul de expropriere nr. 301/1981 nu s-a preluat de la soții C. terenul (pe care aceștia nu l-au avut niciodată în patrimoniu ca proprietari), ci doar 34 mp construcții și o împrejmuire de 75 m liniari.
- terenul în litigiu ar fi intrat sub incidența art. 35 din Legea nr. 18/1991 aferent construcției, dar în speță aceasta a fost demolată;
- în orice caz, în condițiile Legii nr. 18/1991 reclamantului și intervenientei li s-a reconstituit, la cerere, dreptul de proprietate pentru o suprafață de 610 mp din terenul în litigiu.
Așa fiind, se constată că instanțele au aplicat greșit prevederile art. 3,art. 4 și art. 8 din Legea nr. 10/2001, reclamantul și intervenienta neavând calitatea de persoană îndreptățită la restituire iar pe de altă parte prevederile actului normativ menționat nefiind aplicabile în cauză.
în consecință, cum prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt incidente, în raport de prevederile art. 312 și art. 314 C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul declarat de pârât, a modificat în tot decizia atacată în sensul admiterii apelului acestuia împotriva sentinței tribunalului.
Schimbând în totalitate sentința și rejudecând în fond, înalta Curte a dispus, pentru motivele arătate, respingerea ca neîntemeiate a acțiunii și a cererii de intervenție.
Pe cale de consecință, admițându-se apelul, se va înlătura dispoziția privind obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată în această fază procesuală, în cuantum de 27.000.000 lei.
în ceea ce privește recursul declarat de reclamant și intervenientă împotriva încheierii de ședință din 22 aprilie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, acesta a fost respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. în raport de soluția dată apelului prin admiterea recursului și de împrejurarea că în cauză nu s-a comis o eroare materială, instanța având posibilitatea, în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. "să micșoreze onorariile avocaților față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
| ← ICCJ. Decizia nr. 3234/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3099/2006. Civil → |
|---|
