ICCJ. Decizia nr. 3103/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 36 din 14 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a fost admisă în parte contestația precizată formulată de reclamantul C.D. în contradictoriu cu Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea prin primar și a fost anulată în parte dispoziția nr. 1666/2004 emisă de primar.
S-a stabilit ca valoarea echivalentă a imobilului teren în suprafață de 174,72 mp situat în Râmnicu Vâlcea, fosta suma de 537.653.000 lei și diferența neîncasată din valoarea calculată de expertiză pentru construcțiile demolate la suma de 351.533.000 lei.
Au fost menținute restul dispozițiilor cu privire la respingerea cererii de restituire în natură a terenului, urmând ca pentru ambele imobile, teren și construcții, să fie acordate măsurile reparatorii oferite de pârâtă.
Pârâta a fost obligată la 9.000.000 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut din probele administrate că reclamantul a făcut dovada proprietății imobilului în litigiu compus din teren în suprafață de 174,72 mp și a unei case de locuit cu anexe ce i-a fost expropriat prin Decretul nr. 307/1998, construcțiile fiind demolate.
La notificarea adresată primăriei de contestator prin care a solicitat în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 să se stabilească măsurile reparatorii ce i se cuvin pentru imobilul expropriat a fost emisă de primar dispoziția nr. 1666 din 12 aprilie 2004.
Astfel, prin dispoziție menționată a fost respinsă cererea contestatorului de restituire în natură a terenului în suprafață de 174,72 mp din Râmnicu Vâlcea, strada I. întrucât este ocupat în întregime de blocul A13 de pe strada G. și de utilitățile aferente.
Totodată s-a stabilit că valoarea terenului, imposibil de restituit în natură, este de 342.708.193 lei, sumă în limita căreia se vor acorda măsuri reparatorii constând în titlului de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.
S-a motivat că pentru construcțiile demolate, proprietatea contestatorului nu pot fi acordate măsuri reparatorii întrucât valoarea despăgubirilor calculate și încasate nu a depășit plafonul stabilit de lege.
Reclamantul prin contestația formulată împotriva dispoziției emise de primar a susținut că terenul a fost subevaluat de Comisia de evaluare iar pentru construcțiile demolate are dreptul la o justă despăgubire din partea statului pe care a estimat-o la suma de 422.426.000 lei.
Prin cererile precizatoare reclamantul a optat pentru despăgubiri bănești în sumă de 1.067.142.800 lei pentru teren și construcțiile demolate.
în cauză s-au efectuat expertize și s-a răspuns la obiecțiunile formulate de pârâtă.
Tribunalul a omologat valorile stabilite de experți ca reprezentând o despăgubire justă în echivalent a persoanei îndreptățite căreia i-a fost expropriat imobilul, înlăturând punctul de vedere al pârâtei conform căruia evaluarea ce a stat la baza emiterii dispoziției este și cea corectă.
Astfel, s-a stabilit că valoarea echivalată a terenului în litigiu este de 537.653.000 lei în loc de 342.708.193 lei cât era prevăzut în dispoziție, iar diferența neîncasată de reclamant din valoarea calculată pentru construcțiile expropriate și demolate se ridică la 351.533.000 lei, sume în limita cărora se vor acorda măsurile reparatorii oferite de pârâtă.
Cererea reclamantului de a fi despăgubit prin echivalent bănesc nu a fost primită deoarece nu este conformă cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 ce prevăd în cazul de față măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital în funcție de opțiunea reclamantului.
Tribunalul a menținut respingerea cererii de restituire în natură a imobilului teren prevăzut de art. 1 din dispoziția emisă de primar.
Apelul declarat de Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 301/A din 26 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești cu motivarea că evaluarea construcțiilor demolate și a terenului imposibil de restituit în natură a respectat prevederile Legii nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003.
în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ.
Recurentul susține în esență că valorile pentru terenul în litigiu ce nu poate fi restituit în natură și pentru construcțiile demolate au fost calculate de experți cu încălcarea art. 10.8, A și B și pct. 11 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de casare și de modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, înalta Curte va admite recursul pârâtului numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Este de observat că la data de 15 iunie 2005 când a fost promovat recursul de față, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. fusese abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 așa încât această critică nu poate fi analizată.
Cu privire la măsurile reparatorii ce se cuvin intimatului pentru imobilul proprietatea sa compus din teren, ce nu poate fi restituit în natură fiind ocupat de un bloc de locuințe și utilități și construcțiile demolate integral, se constată incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 republicată ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005 ce sunt de imediată aplicare.
Astfel art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată prevede că "în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil".
Art. 11 alin. (8) arată că "în situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4) măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
Așa fiind în baza art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ. înalta Curte a admis recursul pârâtului, a casat decizia atacată precum și sentința tribunalului și în fond a admis în parte contestația precizată formulată de reclamantul C.D.
A anulat în parte dispoziția nr. 1666/2004 emisă de primar, respectiv art. 2 și a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 11 alin. (4) și art. 8 din Legea nr. 10/2001 republicată pentru imobilul în litigiu compus din teren și construcții.
A menținut măsura respingerii cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 174,72 mp din Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea din dispoziția nr. 1666 din 12 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3002/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3125/2006. Civil → |
|---|
