ICCJ. Decizia nr. 3285/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 619 din 1aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 5801/c/2004, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul E.H. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Timișoara, dispunând anularea în parte a dispoziției nr. 1577 din 14 iulie 2004 emisă de Primarul Municipiului Timișoara și obligarea pârâtului de a emite o nouă dispoziție de restituire în natură a apartamentelor nr. 2-5, situate în imobilul din Timișoara, înscris în C.F. Timișoara și a terenului în suprafață de 1142 mp, aferent imobilului menționat anterior, înscris în C.F. Timișoara, nr.top. 11880 și nr.top. 11881. Acțiunea a fost respinsă față de pârâtul Consiliul local al Municipiului Timișoara.
Instanța a reținut că prin dispoziția contestată a fost respinsă notificarea reclamantului, întrucât imobilul a fost trecut cu plată în proprietatea statului, situație în care, potrivit art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003, preluarea imobilului nu s-ar fi făcut în mod abuziv. Tribunalul a avut în vedere că reclamantul și tatăl său au părăsit România înaintea intrării în vigoare a Decretului nr. 223/1974, astfel că preluarea imobilului s-a făcut retroactiv, în condițiile art. 3 alin. (3) din actul normativ, aspect ce pune în discuție nu doar principiul neretroactivității legii civile, dar și faptul că nu s-a comunicat decizia administrativă, pentru ca proprietarii să ia cunoștință de preluarea imobilului și de dreptul de a încasa despăgubirile, statul nefăcând dovada plății vreunei despăgubiri.
Instanța a mai constatat că dispozițiile art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003 contrar art. 2 din Legea nr. 10/2001 și, având o forță juridică inferioară, nu pot nici să modifice și nici să completeze legea.
Sentința a rămas definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului formulat de pârât, potrivit deciziei civile nr. 1617 din 5 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în dosarul nr. 771/civ./2005.
Criticile invocate de apelant prin invocarea H.G. nr. 498/2003 au fost înlăturate, cu motivarea că, în conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, sunt considerate a fi preluate abuziv de către stat nu numai terenurile dobândite în baza unui titlu nevalabil, adică preluate fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, ci și cele dobândite cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs apelantul-pârât Primarul municipiului Timișoara.
în cuprinsul motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., sunt reproduse motivele de apel, fiind invocate prevederile normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003.
Recurentul susține că prevederile art. 1.4 lit. b) din Normele metodologice au un caracter obligatoriu pentru Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, că instanțele sunt limitate ca, în cadrul contestațiilor la dispozițiile emise, să cerceteze legalitatea sau temeinicia acestora, raportat la prevederile Legii nr. 10/2001 și a Normelor metodologice și că sunt abilitate "să determine caracterul abuziv al măsurilor de preluare a imobilelor în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 2 din Legea nr. 10/2001 conform art. 6 din Legea nr. 213/1998, pronunțându-se doar asupra valabilității titlului de preluare a unor bunuri în patrimoniul statului în cadrul unor acțiuni de drept comun.
Recursul nu este fondat.
H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,art. 1.4. lit. B) pct. 2, contravine flagrant dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001 și, fiind un act administrativ cu forță juridică inferioară legii pentru a cărui aplicare a fost adoptată, nu poate adăuga, modifica sau contrazice legea.
Aprecierea făcută în acest sens de instanțele anterioare este rezultatul interpretării și aplicării corecte a legii.
însă, în prezenta cauză, nici măcar nu se pune problema aplicabilității prevederilor din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, de care se prevalează recurentul-pârât.
Astfel, prin art. 1.4 lit. B) pct. 2 din H.G. nr. 498/2003 se prevede că nu ar fi abuzivă preluarea de către stat întemeiată pe dispozițiile Decretului nr. 223/1974, în cazul în care "persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința sa către stat".
Or, în speță imobilul a fost preluat prin deciziile nr. 1739/1976 și nr. 884/1984 emise de fostul Consiliu Popular al județului Timiș "în temeiul Decretului nr. 223/1974" în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar rezultă indubitabil că autorii reclamantului au părăsit România în anul 1958 iar reclamantul în anul 1949, stabilindu-și domiciliul în Germania.
De altfel, și în cuprinsul deciziilor de preluare se menționează că domiciliul proprietarilor nu este cunoscut, fără a se face referire la o eventuală "cerere de plecare" urmată de înstrăinarea și încasarea prețului de către proprietari.
Singura mențiune, în sensul că "se aprobă plata sumei de 20.000 lei proprietarului" "cu domiciliu recunoscut", nu este de natură a duce la concluzia că preluarea imobilului s-a făcut cu plata unei despăgubiri rezonabile, mențiunea având un caracter pur formal, de circumstanță.
Acest fapt rezultă și din adresa nr. 12142 din 16 decembrie 2004 emisă la solicitarea tribunalului de Consiliul județean Timiș, conform căreia nu există "acte contabile emise de Serviciul contabilitate al fostului Consiliu Popular al județului Timiș privitoare la achitarea de despăgubiri bănești pentru E.H. și E.P., reprezentând contravaloarea imobilului".
Or, în cazul imobilelor preluate de stat fără plata unei juste despăgubiri, nu numai art. 2 din Legea nr. 10/2001 dar și art. 1.4. lit. B) pct. 1 din Normele metodologice statuează caracterul abuziv al preluării.
Pentru considerentele prezentate, care vor suplini parțial motivarea hotărârii judecătorești recurate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3411/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3317/2006. Civil → |
|---|
