ICCJ. Decizia nr. 3002/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin dispoziția nr. 1299 din 28 noiembrie 2003 Primarul Municipiului Târgu Mureș a respins cererea prin care K.A.A. și K.E. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001,restituirea în natură a apartamentului nr. 4 situat în, strada I., înscris în C.F. Târgu Mureș, nr.top 4646/215.
Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 933 din 15 octombrie 2004 a admis contestația formulată de reclamanta K.E., a modificat parțial dispoziția nr. 1299 din 28 noiembrie 2003 emis de Primarul Municipiului Târgu Mureș și a admis cererea de restituire în natură pentru cota de 1, din imobilul menționat, condiționat de rambursarea sumei primă cu titlu de despăgubire (40.000lei) actualizată la data plății.
S-a reținut că prin decizia nr.505 din 19 noiembrie 1985 a fostului Comitet Executiv al Consiliului popular al județului Mureș a fost preluată în proprietatea Statului Român, în temeiul Decretului nr. 223/1974, cota de 1 din apartamentul în litigiu, ca urmare a plecării definitive din țară a reclamantei K.E., cu plata unei despăgubiri de 40.000 lei.
S-a considerat că preluarea cotei părți din imobil a fost abuzivă precum și să în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin decizia civilă nr. 140 din 18 martie 2005 a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâta Primăria Municipiului Târgu Mureș și intervenienții în interesul acesteia S.D. și S.M. împotriva sentinței civile nr. 993 din 15 octombrie 2004 a Tribunalului Mureș cu motivarea că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1), art. 9 alin. (1) întregite cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 10/2001.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 140 din 18 martie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș au declarat recurs Primarul Municipiului Târgu Mureș precum și intervenienții S.D. și S.M.
Primarul Municipiului Târgu Mureș a invocat drept motive de recurs pct. 6 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că:
1. potrivit Legii nr. 10/2001 art. 20 alin. (3) calitate procesuală are numai conducătorul unității deținătoare, în speță Primarul Municipiului Târgu Mureș;
2. sunt aplicabile dispozițiile art. 1.4 lit. b) coroborate cu art. 40 din Normele metodologice nr. 498/2003 care stabilesc faptul că preluarea imobilului în litigiu , ci s-a făcut cu plata unei despăgubiri rezonabile.
Intervenienții au invocat drept motive de recurs pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și au susținut, în esență, că:
1. potrivit art. 1 pct. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003 preluarea imobilului în litigiu nu a fost abuzivă, despăgubirea primită de reclamantă a reprezentat o îndestulare rezonabilă.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Prin decizia nr. 505 din 19 noiembrie 1985 a fostului Comitet executiv al Consiliului popular al Municipiului Târgu Mureș a fost preluată în proprietatea Statului Român, în temeiul Decretului nr. 223/1974, cota de 1 din apartamentul nr. 4, situat în Târgu Mureș, coproprietatea reclamantei K.E., ca urmare a aprobării cererii acesteia de plecare definitivă din țară, cu plata unei despăgubiri în sumă de 40.000 lei.
Prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut că notificarea se adresează primăriei, iar dispoziția/decizia motivată se emite de către primar.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în sensul acestui act normativ, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg și orice acte imobile preluate cu titlu valabil astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și anume cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Cota de 1 din imobilul în litigiu, coproprietatea reclamantei, a fost preluat cu titlu valabil și anume în temeiul art. 2 din Decretul nr. 223/1974, în prezent abrogat, potrivit căruia persoanele care au făcut cerere de plecare definitivă din țară sunt obligate să înstrăineze până la data plecării, construcțiile aflate în proprietatea lor în RS România.
Art. 1.4 lit. B) alin. (2) din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 are următorul conținut: "Decretul nr. 223/1974 privind reglementarea situației unor bunuri; cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința sa către stat; stabilirea conduitei persoanei era atributul exclusiv al acesteia, urmând a se considera că preluarea nu a fost abuzivă, persoana fiind îndestulată rezonabil prin prețul primit sau având vocația de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăinarea imobilului respectiv înainte de formalizarea intenției de a părăsi definitiv țara. în acest caz soluționarea administrativă a cererii persoanei care se pretinde îndreptățită va fi respingerea motivată a cererii".
Dispozițiile art. 1.4 lit. B) alin. (2) din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 contravin prevederilor art. 1 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001.
Mai mult, prin art. 12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut că, în situația imobilelor preluate cu titlu valabil, deținute de stat, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflației.
Față de considerentele menționate, Curtea a respins recursurile ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3099/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3103/2006. Civil → |
|---|
