ICCJ. Decizia nr. 336/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 336
Dosar nr.4279/86/2008
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 14 februarie 2002 C.A. a solicitat Primăriei Suceava, în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, stabilirea măsurilor reparatorii pentru imobilul, construcţie şi 660 mp teren aferent, situat în Suceava, trecut în proprietatea statului urmare exproprierii, în baza Decretului nr. 139/1979.
Prin dispoziţia nr. 1633 din 1 iunie 2006, primarul municipiului Suceava a respins cererea vizând restituirea în natură a imobilului şi a propus acordarea de titluri de despăgubiri la valoarea ce va fi stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
La 14 iunie 2006, C.N.A. a contestat această dispoziţie, solicitând instanţei să oblige Municipiul Suceava, prin primar, să-i acorde în compensare, bunurile ce au făcut obiectul moştenirii vacante rămasă de pe urma mătuşii sale, I.S.
Investit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1897 din 28 noiembrie 2006, a respins plângerea, reţinând că atâta vreme cât petentului i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptăţită, propunându-se acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în lipsa unei oferte concrete, instanţa nu se poate substitui legiuitorului şi să oblige pârâta a dispune de bunurile ce au făcut obiectul certificatului de vacanţă succesorală.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 36 din 23 februarie 2007 a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.
În cauză, a declarat recurs în termen legal, reclamantul C.N.A. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine în esenţă că soluţia este greşită fiind dată în urma unei interpretări eronate a legii în ceea ce priveşte posibilitatea entităţii investite de a oferi în compensare bunuri sau servicii. Astfel, se arată, entitatea investită avea posibilitatea de a face oferta în compensare pentru bunurile ce au făcut obiectul notificării, în condiţiile în care în proprietatea acesteia au intrat, urmare vacanţei succesorale bunurile ce au aparţinut defunctei S.I., mătuşa contestatorului.
Se apreciază că soluţia îmbrăţişată de instanţe este urmarea neintrării în cercetarea fondului.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, republicată, în situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) ale aceluiaşi text (ce vizează cazurile când construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total or când lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren) măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În speţă, este de netăgăduit că imobilul ce a aparţinut contestatorului, casă de locuit şi teren în suprafaţă de 660 mp, a fost trecut în proprietatea statului urmare exproprierii prin Decretul nr. 139/1979, ulterior preluării construcţia fiind demolată iar terenul, ocupat integral de construcţii şi investiţii de utilitate publică.
În aceste condiţii, entitatea investită cu soluţionarea notificării, în acord cu dispoziţiile arătate mai sus precum şi cu cele ale Titlului VII, Capitolul V al Legii nr. 247/2005, a propus acordarea unor despăgubiri ce urmează a fi cuantificate şi concretizate în „titluri" în raport de evaluarea imobilului, de către Comisia Centrală din subordinea Cancelariei Primului Ministru.
Cât priveşte acordarea unor bunuri în compensare, instanţele au reţinut corect că nu se pot substitui în atribuţiile entităţii investită cu soluţionarea notificării, singura în măsură să aprecieze asupra destinaţiei imobilelor aflate în proprietatea sa, în condiţiile în care notificarea a primit o soluţionare legală, iar legiuitorul nu a instituit o „ierarhie" a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Astfel, nicăieri în dispoziţiile legii, nu se regăseşte obligaţia entităţii investită cu soluţionarea notificării de a acorda automat, în situaţia particulară a imposibilităţii restituirii în natură a imobilului solicitat, un alt imobil în compensare, această modalitate de soluţionare a notificării fiind lăsată, în mod firesc, la aprecierea unităţii deţinătoare, singura care poate face o evaluare corectă asupra posibilităţii concrete de acordare a acestei măsuri reparatorii.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.N.A. împotriva deciziei nr. 36 din 23 februarie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 344/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 219/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
