ICCJ. Decizia nr. 3705/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3705
Dosar nr. 3244/33/2006
Şedinţa publică din 8 mai 200.
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, la 1 februarie 2006, reclamanta S.R.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, anularea în parte a Dispoziţiei nr. 109 din 16 ianuarie 2006 emisă de primar, stabilirea (determinarea) de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de ½ din terenul situat în Cluj, în suprafaţă de 3715 mp, în sensul precizării sumei care să-i fie acordată reclamantei cu titlu de măsuri reparatorii în echivalent şi obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin Dispoziţia nr. 109 din 16 ianuarie 2006 s-au stabilit în favoarea reclamantei despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale, dar nu a fost precizată suma pe care trebuie să o primească reclamanta.
Prin sentinţa civilă nr. 472 din 17 mai 2006 Tribunalul Cluj, secţia civilă, a respins acţiunea ca nefondată. Totodată, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Dispoziţia Primarului municipiului Cluj-Napoca nr. 1305/2005 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul situat în Cluj-Napoca, str. Ion Meşter f.n., în suprafaţă de 3715 mp. Această dispoziţie a fost contestată de reclamantă şi prin sentinţa civilă nr. 1088/2005 a Tribunalului Cluj a fost anulată în parte, primarul fiind obligat să emită o nouă dispoziţie care să cuprindă măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de ½ parte din teren.
Primarul municipiului Cluj-Napoca a emis o nouă dispoziţie cu nr. 109 din 16 ianuarie 2006, stabilind despăgubiri ce se vor acorda în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi a trimis dosarul la Comisia centrală pentru a se proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Reclamanta a solicitat din nou cuantificarea sumei acordate cu titlu de despăgubiri însă această cerere a fost deja soluţionată prin hotărâre judecătorească.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 377 A din 13 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că reclamanta supune controlului de legalitate o dispoziţie emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca în executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Prin hotărârea judecătorească anterioară, definitivă, s-a statuat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, nefiind posibilă restituirea în natură a terenului, şi, de asemenea, s-a decis că numai primarul are legitimare procesuală pasivă, nu şi Consiliul Local Cluj-Napoca.
Este inutilă cauzei efectuarea unei expertize tehnice topografice, astfel cum a fost solicitată de reclamantă.
De la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 orice consemnare a unei sume care urmează a se acorda ca despăgubire are valoare de propunere, Secretarul Comisiei Centrale procedând la o evaluare proprie, prin evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată, care va întocmi raportul de evaluare ce conţine cuantumul despăgubirilor în limitele cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Urmează ca Decizia Comisiei Centrale să fie supusă controlului de legalitate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către reclamantă critica vizând următoarele aspecte:
1. În mod greşit a reţinut instanţa de apel incidenţa în cauză a prevederilor art. 166 C. proc. civ. deoarece nu există autoritate de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 1088/2005 a Tribunalului Cluj. Între cele două acţiuni nu există identitate de obiect şi nici de cauză, în dosarul 4897/2005 cauza a constituit-o acordarea de măsuri reparatorii, iar în prezentul litigiu cauza o constituie restituirea în natură.
Excepţia autorităţii de lucru judecat nu poate fi primită şi pentru că ar însemna ca dispoziţia nr. 109/2006 să nu mai poată fi atacată în justiţie, ceea ce ar însemna o încălcare gravă a art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului.
În mod greşit a invocat instanţa de apel prevederile art. 294 C. proc. civ., deoarece faţă de efectul devolutiv al apelului instanţa de apel avea obligaţia de a verifica situaţia de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă;
2. Instanţa trebuia să facă aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 care instituie principiul priorităţii restituirii în natură.
Încercând să determine instanţa de apel să facă aplicarea principiului devoluţiunii, reclamanta a solicitat prin precizarea motivelor de apel faptul că solicită restituirea în natură a suprafeţei de teren care este liber şi neafectat de utilităţi.
Chiar prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în probaţiune efectuarea unei expertize tehnice judiciare topografice, însă instanţa nu s-a pronunţat asupra acestei solicitări.
Sesizând greşeala pe care a săvârşit-o, instanţa s-a pronunţat în privinţa expertizei în motivele deciziei atacate, iar nu prin încheiere, cu încălcarea prevederilor art. 167 C. proc. civ., deşi apelul a fost soluţionat la al doilea termen;
3. În procedura administrativă obligatorie, primarul trebuia să stabilească cuantumul măsurilor reparatorii. Dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor trebuie să fie însoţite de sume care urmează a se acorda ca despăgubire, respectiv de propuneri motivate de acordare a despăgubirilor, care presupun efectuarea unei expertize tehnice topografice.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
1. Prin sentinţa civilă nr. 1088/2005 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, a fost anulată Dispoziţia nr. 1305/2005 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca prin care a fost respinsă notificarea nr. 680 din 9 iulie 2001 formulată de reclamanta din prezentul litigiu împreună cu alte persoane, şi primarul a fost obligat la emiterea unei noi dispoziţii de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Această sentinţă a rămas definitivă prin respingerea apelului reclamantei prin Decizia civilă nr. 71 A din 15 februarie 2006.
Atunci când s-au întemeiat pe sentinţa civilă nr. 1088/2005, instanţele de fond au reţinut în realitate puterea de lucru judecat a acesteia, respectiv, efectul pozitiv produs de hotărâre, ceea ce înseamnă ca cele statuate de o instanţă să nu mai poată fi contrazis de instanţa ulterioară (în procesul dintre aceleaşi părţi, în care chestiunea litigioasă nu se suprapune în totalitate, ca obiect şi cauză, cu cea anterioară).
Acest aspect este reglementat sub forma prezumţiei de lucru judecat [art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ.] presupunând aşadar, că ceea ce s-a stabilit irevocabil în raporturile juridice dintre părţi corespunde realităţii, fără posibilitatea de a mai fi contrazis;
2. Prin cererea introductivă de instanţă reclamanta a solicitat verificarea legalităţii dispoziţiei primarului numai cu privire la determinarea cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent ce i se cuvin acesteia. Nu a solicitat şi restituirea în natură a unei părţi din teren.
Faptul că judecata în apel este devolutivă nu înseamnă că pot fi nesocotite dispoziţiile imperative ale art. 294 alin. (1) C. proc. civ. conform cu care, în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
În aceste condiţii, constatând că reclamanta a solicitat direct în apel restituirea în natură a unei suprafeţe de teren, instanţa de apel a făcut aplicarea corectă a textului procedural menţionat.
Nu este întemeiată nici critica privitoare la nepronunţarea de către instanţa de apel, prin încheiere dată pe parcursul procesului, asupra solicitării de efectuare a unei expertize topografice, faţă de soluţia preconizată în legătură cu cererea de restituire în natură. Faţă de limitele cadrului procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată, proba cu expertiza topometrică nu era concludentă;
3. Prin sentinţa în executarea căreia a fost emisă Dispoziţia nr. 109/16.01.2006 s-a dispus ca Primarul municipiului Cluj-Napoca să emită în favoarea reclamantei dispoziţie de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent.
În condiţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi.
Iar conform alin. (5) şi (6) al aceluiaşi text, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Aşadar, după modificarea Legii nr. 10/2001 despăgubirile pentru imobilele care nu mai pot fi restituite în natură se acordă potrivit Legii speciale nr. 247/2005, după procedura instituită de titlul VII.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.R.M. împotriva deciziei civile nr. 377 A din 13 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 370/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3547/2006. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
