ICCJ. Decizia nr. 3786/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3786
Dosar nr. 11643/1/2006
Şedinţa publică din 10 mai 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 109 din 1 februarie 2006, Tribunalul Buzău a respins ca prematur introdusă contestaţia formulată de reclamantul P.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Buzău.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin cererea adresată Primăriei Buzău la 15 septembrie 2005, reclamantul a solicitat retrocedarea în natură a suprafeţei de 732 mp teren, situată în Buzău, expropriată prin Decretul nr. 367/1979.
Prin adresa nr. 14712 din luna noiembrie 2005, Primăria a comunicat reclamantului că cererea a fost respinsă ca tardivă.
Pârâta nu a respectat dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru că nu a emis dispoziţie, iar adresa comunicată reclamantului nu poate constitui decizie sau dispoziţie.
Apelul declarat de reclamant a fost respins prin Decizia civilă nr. 139 din 21 iunie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Curtea de apel a constatat că, la termenul din 21 iunie 2006, pârâtul Municipiul Buzău a depus la dosar dispoziţia nr. 291, emisă la 19 iunie 2006, prin care s-a respins restituirea în natură a imobilului, motivat de faptul că cererea de restituire nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 22 alin. (1) după republicarea legii.
Reclamantul are posibilitatea să atace dispoziţia în instanţă în termen de 30 de zile, motiv pentru care contestaţia a rămas fără obiect.
Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamantul.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că, în mod greşit, curtea de apel a constatat că cererea de chemare în judecată este prematur introdusă. La termenul din 21 iunie 2006 a fost în imposibilitate de a se prezenta la curtea de apel, aspect despre care instanţa a fost informată.
Continuarea judecăţii apelului era justificată de faptul că a existat o multitudine de cauze soluţionate necorespunzător de organele administrative.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În cauză, reclamantul a solicitat direct în instanţă restituirea în natură a terenului expropriat.
Pe parcursul derulării procedurii judiciare, primarul municipiului Buzău a emis dispoziţia nr. 291 din 19 iunie 2006, prin care a respins notificarea reclamantului ca tardiv introdusă.
În această situaţie, în mod corect a constatat instanţa de apel că reclamantul are la îndemână calea contestaţiei împotriva dispoziţiei de respingere a notificării.
Posibilitatea pe care instanţele o au, în interpretarea şi aplicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, de a soluţiona în mod direct cererea de restituire operează doar în situaţia în care unitatea notificată nu a emis o dispoziţie anterior chemării în judecată şi nici pe parcursul procedurii judiciare. Soluţia este justificată de faptul că întârzierile nerezonabile în soluţionarea notificărilor, combinate cu o conduită culpabilă din partea unităţii notificate echivalează cu un refuz de restituire.
În cauză, însă, aşa cum s-a arătat, unitatea notificată a soluţionat notificarea, iar, potrivit certificatului emis de Tribunalul Buzău, recurentul a contestat dispoziţia emisă de primar în soluţionarea notificării.
Posibilitatea contestării dispoziţiei în condiţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, a existat chiar dacă reclamantul nu a fost prezent în instanţă, după ce dispoziţia a fost depusă la dosar, deoarece, potrivit textului de lege invocat, dreptul de a contesta dispoziţia trebuie exercitat în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
La termenul din 21 iunie 2006, reclamantul nu a fost prezent în faţa instanţei de apel, iar nota telefonică prin care acesta solicita acordarea unui nou termen, faţă de accidentul vascular suferit în drum spre instanţă este depusă la dosar după sfârşitul dezbaterilor.
Faţă de cele mai sus expuse, se va constata că recursul declarat de reclamant nu este fondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei nr. 139 din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3817/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3788/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
