ICCJ. Decizia nr. 3817/2006. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3817
Dosar nr. 26438/1/200.
Nr. vechi 9976/200.
Şedinţa publică din 13 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a aflat dosarul nr. 3675/2004 având ca obiect recursul declarat de S.C.S., în contradictoriu cu intimaţii N.I. şi N.M., împotriva deciziei civile nr. 2221 din 5 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Prin încheierea din 15 aprilie 2005 dată în dosarul mai sus arătat, instanţa de recurs a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. 3347/2004 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.
În dispozitivul încheierii s-a menţionat că intimaţii N.I. şi N.M. au domiciliul în Bucureşti.
La 11 mai 2005, intimaţii au solicitat prin petiţie scrisă îndreptarea erorii materiale din încheierea de mai sus în sensul menţionării domiciliului lor real din Bucureşti, în locul celui eronat înscris în dispozitiv.
Aceeaşi instanţă a dat încheierea din 13 mai 2005 prin care a admis cererea şi a corectat dispozitivul încheierii anterioare în sensul solicitat.
Împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale a declarat recurs S.C.S., susţinând că aceasta este nelegală, deoarece în realitate nu există diferenţe de adresă, intimaţii locuind în imobilul situat la adresa actualizată din Bd. D., care anterior era P.R. nr. 8, greşit instanţa dând eficienţă actelor de identitate ale intimaţilor, care nu au fost actualizate din culpa exclusivă a intimaţilor, şi neobservând dovezile aflate la dosar care atestă că fosta stradă P.R. nr. 8 este una şi aceeaşi cu actuala stradă Bd. D.
Recursul nu este întemeiat.
Stabilirea adresei unei părţi din proces este o chestiune de fapt rezultată din interpretarea probei cu înscrisuri administrată.
Erorile de fapt pe care se întemeiază o hotărâre judecătorească decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate, a constituit motiv de recurs reglementat prin art. 304 pct. 11 C. proc. civ., dar acest text legal a fost abrogat, anterior încheierii atacate cu prezentul recurs, prin OUG nr. 138/2000.
Ca urmare, criticile deduse judecăţii recursului vizează netemeinicia încheierii, nu se încadrează în nici unul din actualele cazuri de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., astfel că nu pot fi primite cu consecinţa respingerii recursului în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.C.S. împotriva încheierii din 27 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, dată în dosarul nr. 3675/2004.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 3997/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3786/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|