ICCJ. Decizia nr. 379/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 379.
Dosar nr. 4657/109/2006
Şedinţa publică din 10 iunie 2008
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 29 iunie 2006, reclamanţii O.V. şi OG au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Piteşti, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună desfiinţarea dispoziţiei nr. 1931/2006 emisă de pârât şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 144 mp situat în strada 24 Ianuarie, nr.20 din acest municipiu.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii autorului O.H., care a avut în proprietate imobilul arătat, trecut ulterior în proprietatea statului prin expropriere. Deşi imobilul este liber, pârâtul, prin dispoziţia nr. 1931/2006, a refuzat restituirea în natură.
Tribunalul Argeş, investit cu soluţionarea cererii în primă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 64 din 20 februarie 2007, a admis acţiunea reclamanţilor, a anulat dispoziţia nr. 1931/2006 emisă de pârât şi a dispus retrocedarea în natură a suprafeţei de teren de 114 mp situat în Piteşti, aşa cum a fost identificat în raportul de expertiză Istrate Ion.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la restituirea în natură în raport cu prevederile art. 1, art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 10/2001, că terenul se află în proprietatea privată a Municipiului Piteşti iar suprafaţa solicitată este liberă de construcţii şi poate fi restituită în natură.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei tribunalului a fost respins de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 264/A din 18 iunie 2007.
Instanţa de apel a apreciat că soluţia pronunţată de tribunal este temeinică şi legală, fiind dată cu corecta aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei ultime hotărâri judecătoreşti a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la 14 august 2007, fixându-se prim termen de judecată, prin repartizare aleatorie, la 25 ianuarie 2008.
În motivarea recursului, pârâtul arată că hotărârea tribunalului, menţinută de instanţa de apel, este dată cu aplicarea greşită a legii, restituirea în natură nefiind posibilă, terenul solicitat fiind afectat de lucrări de utilitate publică, respectiv alee betonată.
De asemenea mai susţine că scopul exproprierii a fost atins, pe teren edificându-se blocuri de locuinţe. Deşi nu a fost motivat în drept, dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul urmează a se admite pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Criticile formulate de pârât sunt întemeiate, urmând a fi primite de instanţa supremă.
Aşa cum rezultă din schiţa terenului revendicat, anexă la raportul de expertiză topo întocmit de expertul I.I.(fila 54 dosar fond), terenul este ocupat de parcare betonată, pe care se află 4 garaje, situaţie în care acesta este afectat de detalii de sistematizare şi nu poate fi retrocedat în natură.
Sintagma „amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoilor comunităţii şi anume: căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico- edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi (inclusiv cele din jurul blocurilor de locuit), parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale.
În speţă, rezultă fără echivoc că scopul Decretului nr. 72/1986 a fost atins, terenul în litigiu fiind expropriat pentru edificarea unor blocuri, zona presupunând un plan de sistematizare, cu străzi, alei de acces, zonă de siguranţă şi parcare.
Aşa fiind, Decizia emisă de pârât, prin care s-a respins cererea reclamanţilor de restituire în natură, este legală.
Recursul de faţă se priveşte ca fondat, urmând ca, în raport de dispoziţiile art. 312 şi art. 314 C. proc. civ., să se admită, cu consecinţa casării deciziei atacate şi a sentinţei tribunalului, precum şi a respingerii contestaţiei formulată de reclamanţi împotriva dispoziţiei nr. 1931 din 30 mai 2006 emisă de Primarul municipiului Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piteşti.
Casează Decizia nr. 264/A din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, cât şi sentinţa nr. 64 din 20 februarie 2007 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Respinge contestaţia formulată de O.V. şi OG împotriva dispoziţiei nr. 1931 din 30 mai 2006 emisă de intimatul Primarul municipiului Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3788/2006. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3831/2006. Civil → |
|---|
