ICCJ. Decizia nr. 3874/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3874
Dosar nr. 2235/46/2006
Şedinţa publică din 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 mai 1998, reclamanţii L.A., L.N.N., L.O., T.A. şi L.V. au chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Sanitară a Judeţului Vâlcea, Leagănul pentru Copii Rm. Vâlcea şi SC M. SA Rm. Vâlcea pentru a fi obligaţi să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilul casă cu 5 camere, hol şi dependinţe, plus construcţia alăturată, ce este prevăzută cu etaj, imobile aflate în folosinţa Leagănului pentru Copii Rm. Vâlcea, situate în Rm. Vâlcea, precum şi terenul aferent acestor construcţii în suprafaţă de 1.200 mp.
Reclamanţii au solicitat a se judeca şi în contradictoriu cu SC M. SA Rm. Vâlcea, pentru ca şi această pârâtă să respecte dreptul de proprietate şi posesie asupra unui teren situat în Rm. Vâlcea, în suprafaţă de 340 mp, pe care pârâta a amplasat o unitate de desfacere a produselor de panificaţie.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe disp. art. 480 şi urm. C. civ., reclamanţii au arătat că în calitate de fii sunt moştenitorii defunctului L.N.N., decedat la 9 decembrie 1959 şi că ambele imobile individualizate mai sus au fost trecute abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, fiind preluate de stat de la L.N., tatăl inginerului L.N.N., autorul reclamanţilor figurând la poziţia nr. 171 din anexa la decretul de naţionalizare.
Pârâtul Leagănul pentru Copii Râmnicu Vâlcea a formulat o cerere de intervenţie forţată a Ministerului Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Rm. Vâlcea.
Reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că solicită respectarea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 1.672 mp rezultaţi în urma măsurătorilor din cadrul expertizei, din care pârâta SC M. SA deţine 60 mp.
La data de 8 octombrie 1998, Consiliul Judeţean Vâlcea a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, în motivarea căreia a arătat că la 22 septembrie 1998, între acesta şi Direcţia Sanitară a Judeţului Vâlcea a fost semnat protocolul de predare-primire prin care activul şi pasivul Leagănului pentru Copii Rm. Vâlcea a fost preluat de Consiliul Judeţean Vâlcea, conform prevederilor art. 47 din OG nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, aprobat prin Legea nr. 108/1998.
La 18 decembrie 1998, Consiliul Judeţean Vâlcea a depus precizare la cererea de intervenţie, arătând că s-a înfiinţat Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului Vâlcea, aceasta funcţionând ca instituţie publică cu personalitate juridică.
După parcurgerea a două cicluri procesuale complete, Curtea de Apel Piteşti, primind dosarul pentru rejudecare, prin Decizia civilă nr. 1577/A din 2 iulie 2004 a declinat în favoarea Tribunalului Vâlcea competenţa de soluţionare a apelurilor declarate de reclamanţi şi intervenientul Consiliul Judeţean Vâlcea, reţinând incidenţa prevederilor art. III din Legea nr. 195/2004 de aprobare a OUG nr. 58/2003, conform cărora, hotărârea pronunţată de tribunal fiind dată în materia fondului funciar şi obiectul principal al revendicării constituindu-l terenul ce aparţine acestui fond (construcţiile fiind accesorii), instanţa competentă să soluţioneze apelurile este Tribunalul Vâlcea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii şi intervenientul Consiliul Judeţean Vâlcea, iar prin cererea înregistrată sub nr. 6820 din 26 octombrie 2005, intimata SC V.P. SA a arătat că este de acord cu recursul formulat de intervenientul Consiliul Judeţean Vâlcea.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 9403 din 17 noiembrie 2005, a admis recursurile şi a casat Decizia nr. 1577/A din 2 iulie 2004 a Curţii de Apel Piteşti şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea apelurilor.
Prin Decizia civilă nr. 283/A din 28 iunie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de reclamanţi, de pârâţii Consiliul Judeţean Vâlcea, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, SC M. SA Rm. Vâlcea, prin succesoarea în drepturi SC S.S. SA, fostă SC V.P. SA şi S.C. V.P.M. S.A., a desfiinţat sentinţa civilă nr. 175 din 8 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Vâlcea şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
A respins ca tardivă cererea formulată de procuratorul P.M. de restituire în natură a construcţiei făcută fără autorizaţie.
Împotriva acestei decizii, reclamanţii au declarat recurs, arătând că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 315 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Reclamanţii arată că soluţia instanţei de apel de a trimite spre rejudecare cauza către Tribunalul Vâlcea este nelegală, deoarece au fost încălcate statuările instanţei supreme date prin Decizia civilă nr. 2611 din 17 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie şi prin Decizia nr. 9403 din 17 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul se va admite pentru argumentele ce succed.
Prin Decizia civilă nr. 2611 din 17 iunie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a dispus ca, la rejudecare, să se lămurească cadrul procesual sub aspectul cenzurării cererilor modificatore, precizatoare şi instanţa va aprecia în ce măsură rejudecarea fondului a vizat sau nu toate cererile sau numai acelea stabilite prin Decizia nr. 1538 din 5 mai 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, precum şi lămurirea situaţiei juridice a construcţiei.
De asemenea, s-a dispus, prin aceeaşi decizie de casare, ca instanţa să se pronunţe cu privire la cererea reclamanţilor referitoare la despăgubirile civile acordate reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă, cerere formulată de reclamanţi la 21 noiembrie 2000, care nu poartă rezoluţie de primire, având în vedere că a fost formulată după casarea cu trimitere spre rejudecare.
Or, Curtea de Apel Piteşti a considerat că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cererea reconvenţională formulată de Consiliul Judeţean Vâlcea la 18 decembrie 1998 şi pe cererea reconvenţională modificatoare introdusă tot de aceeaşi parte, fapt ce echivalează cu necercetarea fondului.
De aceea, a decis desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 315 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului şi, după casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
Curtea de Apel trebuia să aibă în vedere dispoziţiile deciziei de casare a instanţei supreme.
Totodată, este de observat că Tribunalul Vâlcea a analizat şi cererea reconvenţională şi cererea modificatoare.
Astfel, în rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 175 din 8 octombrie 2001, Tribunalul Vâlcea a admis în parte cererile reclamanţilor, precum şi cererea reconvenţională introdusă de Consiliul Judeţean Vâlcea, cu modificările şi completările ulterioare ( fila 84 dosar ).
Neprocedând potrivit dispoziţiilor din Decizia de casare a instanţei supreme, curtea de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi, de aceea se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii L.A., L.N.N., L.O., T.A. şi L.V. împotriva deciziei nr. 283/A din 28 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3885/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3788/2006. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
