ICCJ. Decizia nr. 3886/200/. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3886
Dosar nr. 16200/3/2006
Şedinţa publică din 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 iunie 2006, reclamanţii I.E., I.G.D. şi H.E. au solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti, obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor în sumă de 400.000 Euro, pentru imobilul situat în Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1258 din 3 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, fiind obligată pârâta Primăria Municipiului Bucureşti să emită o dispoziţie de restituire a imobilului situat în fosta stradă B. nr. 75, respectiv teren în suprafaţă de 500 mp, şi construcţie demolată, prin propunerea de acordare a despăgubirilor în favoarea reclamanţilor, în condiţiile Legii nr. 247/2005 şi s-a respins acţiunea faţă de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- în cauză, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, nu are calitate procesuală pasivă, neavând personalitate juridică;
- potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţate asupra cererii de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii, astfel că instanţa nu se poate subroga într-un drept pe care legiuitorul l-a stabilit în sarcina unităţii deţinătoare şi nu poate soluţiona fondul notificării, cât timp procedura administrativă nu a fost finalizată;
- instanţa nu poate obliga pârâta să emită o dispoziţie ca urmare a notificării cu care a fost sesizată, atunci când aceasta nu a soluţionat notificarea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 423 din 7 iunie 2007, a admis apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins cererea faţă de pârâta, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut, că în raport de prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005 pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Criticile expuse în celelalte motive le-a apreciat ca nefontate întrucât reclamanţii au înaintat notificarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 în urmă cu peste 5 ani, nefiind soluţionată, deşi au fost ataşate actele de proprietate şi de calitate procesuală şi nici nu li s-a pus în vedere reclamanţilor să completeze dosarul cu alte înscrisuri doveditoare.
Cât priveşte evaluarea despăgubirilor, instanţa de fond, nu a procedat decât la obligarea Primăriei Municipiului Bucureşti să emită decizie de acordarea despăgubirilor, în favoarea reclamanţilor, în condiţiile Legii nr. 247/2005.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primarul General invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea criticilor de nelegalitate recurentul a susţinut, în esenţă, că termenul de 60 de zile, pentru îndeplinirea obligaţiei unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra cererii de restituire poate avea date de referinţă, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.
Mai mult decât atât, Normele Metodologice fac vorbire de necesitatea existenţei, alături de notificare şi celelalte acte, a unei precizări a persoanei îndreptăţite la restituire în sensul că nu mai deţine probe, precizări ce condiţionează pârâtul în a se pronunţa asupra notificării.
Pe de altă parte, instanţa nu se poate subroga într-un drept pe care legiuitorul l-a stabilit în sarcina unităţii deţinătoare şi nu poate soluţiona fondul notificării atâta timp cât procedura administrativă nu a fost finalizată.
Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate şi având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Unitatea deţinătoare notificată are obligaţia, instituită prin art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în vigoare, la data pronunţării notificării) ca, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării şi a depunerii actelor doveditoare, să se pronunţe prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Asemenea obligaţie îi revenea pârâtului şi în ipoteza reglementată prin art. 24 alin. (1) din lege, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, situaţie când persoanei îndreptăţite trebuie să i se facă o ofertă de restituire prin echivalent.
Termenul în care trebuie să se pronunţe unitatea deţinătoare este unul imperativ şi nu de recomandare, cum greşit susţine recurentul.
Pe de altă parte, reclamanţii-intimaţi au depus actele doveditoare şi nici nu li s-a pus în vedere să completeze dosarul cu alte acte doveditoare, cum corect a reţinut ambele instanţe.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 423 din 7 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 423 din 7 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3899/2006. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 3887/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
