ICCJ. Decizia nr. 3882/2006. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3882
Dosar nr. 5044/30/2006
Şedinţa publică din 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 5044/30/2006 reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate că terenul în suprafaţă de 2056 mp, înscris în C.F. nr. 13043 Timişoara, nr.top 22895/1, a fost expropriat; să dispună restituirea în natură, în cazul în care pe acesta nu s-a realizat obiectivul propus; în subsidiar, în cazul în care, pe terenul solicitat se află edificată una sau mai multe construcţii, să oblige Statul Român la plata de despăgubiri precizate, ulterior, la suma de 663.352,75 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 248 din 7 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea reclamantului, cu motivarea că terenul în litigiu nu a fost expropriat de către Statul Român şi a intrat în proprietatea acestuia în baza Legii nr. 58/1974 ca urmare a vânzării imobilului construcţie, înscris în C.F. 13042 Timişoara, în anul 1976 către autorii reclamantului.
A mai stabilit prima instanţă că, autorii reclamantului au dobândit doar un drept de folosinţă asupra terenului, iar, după anul 1989 problema terenului a fost tranşată în favoarea proprietarilor construcţiei care puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenului în condiţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, motiv pentru care a fost respinsă notificarea reclamantului prin dispoziţia nr. 1877/2003, emisă de Primarul Municipiului Timişoara.
A mai constatat că autorii reclamantului au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 şi ca urmare prin Decizia nr. 2112 din 20 octombrie 2003 emisă de Consiliul Judeţean Timişoara s-a trecut în proprietatea numiţilor C.I. şi C.A. terenul aferent casei dobândite în anul 1976, înscris în C.F. 13042 Timişoara, nr. top 22894/1 în suprafaţă de 580 mp şi nr.top 22895/1 în suprafaţă de 2056 mp .
Soluţia instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 448 din 18 octombrie 2007 a respins apelul reclamantul C.G.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamantul C.G. invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a susţinut, în esenţă, că urmare a decesului părinţilor săi şi în baza sentinţei civile nr. 695/1999 pronunţată de Judecătoria Timişoara, la data de 9 octombrie 2000 se înscrie în cartea funciară la poziţia B13 dreptul său de proprietate asupra casei şi terenului în suprafaţă totală de 2636 mp situat în Timişoara.
A mai arătat că terenul pe care îl foloseşte nu are suprafaţă totală de 2636 mp conform înscrierii în cartea funciară, nefiind comunicată nicio decizie de expropriere.
În prezent, deşi prin Legea nr. 112/1993, emisă de Consiliul Judeţean Timiş, rezultă că terenul în suprafaţă de 2636 mp, este şi rămâne în proprietatea autorilor săi C.I. şi C.A. pârâta nu poate folosi decât suprafaţa de 967 mp, iar pe diferenţa de teren sunt edificate parţial mai multe blocuri de locuinţe şi alte utilităţi publice, situaţie ce echivalează cu o expropriere.
Pentru aceste motive, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate şi având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat în sensul considerentelor ce succed.
Autorii reclamantului C.I. şi C.A. au dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei înscrisă în C.F. 13042 Timişoara nr.top 22894/1/22895/1 casă şi curte în strada A. în suprafaţă de 580 mp şi grădină în strada M. în suprafaţă de 2056 mp, în anul 1976 prin cumpărare de la proprietarul tabular Z.D.
Potrivit Legii nr. 58/1974, terenul a trecut în proprietatea statului, astfel că autorii reclamantului au dobândit doar un drept de folosinţă asupra terenului.
C.I. şi C.A. au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 republicată, astfel că prin Decizia nr. 2112 din 20 octombrie 1993, în temeiul art. 22 şi art. 35 din legea menţionată s-a trecut în proprietatea acestora suprafaţa de teren de 580 mp aferentă casei cât şi suprafaţa de 2056 mp.
Aşadar, terenul în cauză nu a fost expropriat de Statul Român de la recurent şi nici de la autorii recurentului, ce a fost preluat în baza Legii nr. 58/1974 de la vânzătorul Z.D.
Autorii recurentului au devenit proprietari urmare a deciziei nr. 2112 din 20 octombrie 1993, emisă de Consiliul judeţean Timiş, fapt ce exclude ipoteza exproprierii terenului de la recurent sau antecesorii acestuia.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de C.G. împotriva deciziei nr. 448 din 18 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 448 din 18 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3887/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3885/2006. Civil → |
|---|
