ICCJ. Decizia nr. 3887/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3887
Dosar nr. 16355/1/2006
Şedinţa publică din 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. 1079 din 27 februarie 2005 Primarul municipiului Oradea şi Primăria municipiului Oradea au solicitat, în contradictoriu cu pârâta P.D.R.M., anularea dispoziţiei nr. 175 din 24 ianuarie 2005 emisă de Primarul municipiului Oradea şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, în sensul radierii înscrierilor operate în temeiul acestei dispoziţii, în C.F. 2690 Oradea, nr. top 606/1 la foaia de proprietate sub B 30.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că prin dispoziţia menţionată a fost soluţionată parţial notificarea formulată de pârâtă, dispunându-se restituirea în natură a apartamentelor 1, 3, 5 şi a cotelor aferente de teren din imobilul situat în Oradea, înscris în C.F. 2690 Oradea, nr. top 606/19, urmând ca pentru diferenţa cuvenită să se acorde pârâtei măsuri în echivalent printr-o dispoziţie ulterioară.
S-a mai arătat că la data soluţionării notificării pârâtei nu era înregistrată o altă notificare pentru imobilul în litigiu, însă la data de 1 februarie 2005 Prefectura a înaintat Primăriei notificarea formulată la data de 1 august 2001 de către numiţii R.L., R.L.O., R.A. şi C.V.T., astfel că cele două notificări trebuie conexate şi soluţionate împreună.
Prin sentinţa civilă nr. 18/C din 17 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia civilă, s-a respins excepţia necompetenţei materiale a tribunalului invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, s-a admis acţiunea şi s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 175/2005 emisă în favoarea pârâtei şi restabilirea înscrierilor anterioare de C.F., în sensul radierii înscrierilor operate în temeiul dispoziţiei, în C.F. 2690 Oradea, top 606/1 la foaia de proprietate de sub B 30.
Pentru respingerea excepţiei necompetenţei materiale, tribunalul a reţinut că dispoziţiile art. 24 alin. (31) din Legea nr. 10/2001 invocate nu enumeră toate cazurile în care dispoziţiile pot fi atacate, iar competenţa nu trebuie stabilită prin modul de raportare a părţilor faţă de obiectul acţiunii.
Pe fond, tribunalul a reţinut că dispoziţia a produs efecte juridice intrând în circuitul civil ca urmare a înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară astfel că revocarea actului administrativ în mod unilateral nu a mai fost posibilă; s-a mai reţinut că cele două notificări prin care se solicită restituirea apartamentelor din acelaşi imobil trebuie soluţionate deodată, corespunzător cotelor-părţi cuvenite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă, Primarul municipiului Oradea neavând calitate procesuală activă în cauză.
În motivarea apelului s-a susţinut că emitentul dispoziţiei de restituire nu are calitate procesuală să ceară ulterior anularea acesteia, iar pe de altă parte că sentinţa este nelegală şi pentru că numiţii Roşu au solicitat doar despăgubiri pentru imobilul în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 151/2006 – A din 31 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că reclamantul are calitate procesuală activă să solicite îndreptarea unei erori ce nu-i este imputabilă şi având în vedere că potrivit Legii nr. 10/2001 prevalează restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, soluţionarea tuturor notificărilor ce privesc acelaşi imobil nu se poate face decât prin aceeaşi dispoziţie.
Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este evident nelegală întrucât a fost admisă acţiunea deşi reclamantul nu are calitate procesuală activă în promovarea acţiunii de anulare a dispoziţiei, iar pe de altă parte că prin notificarea nr. 446 din 1 august 2001 numiţii R. şi C. nu au solicitat restituirea în natură a imobilului ci despăgubiri băneşti în valoare de 1 miliard de lei, astfel că nu există nici un motiv care să justifice anularea dispoziţiei.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Raportul juridic izvorât din aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 ia naştere între persoana îndreptăţită la restituire şi persoana deţinătoare a imobilului solicitat.
Ca atare, actele emise în procedura Legii nr. 10/2001 pot fi atacate de părţile în cauză, care îşi justifică astfel calitate procesuală activă sau pasivă.
În speţă, recurentul-reclamant are deci calitate procesuală activă întrucât este parte în raportul juridic generat de aplicarea Legii nr. 10/2001, interdicţia de a ataca Decizia/dispoziţia emisă în faza administrativă a procedurii prevăzute de acest act normativ vizând terţele persoane şi nu părţile în cauză.
Cealaltă critică invocată prin motivele de recurs nu priveşte nelegalitatea deciziei atacate ci se referă la chestiuni de fapt, astfel că excede analizei recursului prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse , Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P.D.R. împotriva deciziei nr. 151/A din 31 octombrie2006 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3886/200/. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3882/2006. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
