ICCJ. Decizia nr. 4285/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4285
Dosar nr. 10.932/1/2006
Şedinţa publică din 28 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 decembrie 2005, la Tribunalul Prahova, reclamanţii M.A., MP, B.M. şi N.G. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 7985 din 11 noiembrie 2005 emisă de primarul municipiului Ploieşti solicitând restituirea în natură a terenului de 788 mp şi despăgubiri pentru construcţiile demolate. Prin dispoziţia menţionată au fost respinse cererile de restituire în natură a imobilului situat în Ploieşti, cu motivarea că terenul este ocupat de blocuri de locuinţe, dar s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent, cu trimiterea întregii documentaţii la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În cuprinsul acţiunii s-a arătat că imobilul din Ploieşti, (teren şi construcţie) a fost proprietatea părinţilor reclamanţilor, de la care a fost preluat în mod abuziv, prin expropriere, în temeiul Decretului nr. 391/1988.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 66 din 18 ianuarie 2006, a respins acţiunea (contestaţia) cu motivarea că dispoziţia administrativă a fost emisă de primar cu respectarea dispoziţiilor legale.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 113 din 6 iunie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii M.A., MP şi N.G. împotriva sentinţei Tribunalului Prahova. În considerentele deciziei, instanţa de apel a motivat că terenul aflat în litigiu nu poate fi restituit în natură deoarece face parte din domeniul public, aşa încât reclamanţii sunt îndreptăţiţi doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs numai reclamantul M.A. susţinând că trebuia să i se restituie în natură terenul solicitat, ori să i se acorde în compensaţie un alt teren.
Recursul declarat este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 11 din această lege, în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură, iar pentru construcţiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Prin cererea de chemare în judecată, în prezentul litigiu, s-a cerut restituirea în natură a terenului cu motivarea că acesta este „parţial liber", iar pentru construcţiile demolate s-au cerut măsuri reparatorii în echivalent. Părţile nu au contestat că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, prin expropriere, pârâtul susţinând, însă, constant pe parcursul procesului, că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat.
Constatând poziţia părţilor, instanţa avea îndatorirea, în exercitarea rolului activ, în scopul aflării adevărului, să ordone efectuarea unei expertize tehnice. Specialistul desemnat de instanţă să efectueze expertiza urma să examineze actele dosarului şi să efectueze măsurători pe teren, pe baza cărora, să identifice imobilul în litigiu, să întocmească o schiţă a acestuia şi să precizeze dacă lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat sau dacă a rămas liberă o parte a terenului.
Era necesară şi completarea probei cu înscrisuri pentru a se stabili dacă unitatea pârâtă deţinătoare are un teren liber care să poată fi oferit prin compensare, deoarece prin cererea de chemare în judecată s-au cerut şi măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri oferite în echivalent.
Numai după completarea probelor în sensul enunţat şi apoi după examinarea, prin coroborare, a tuturor probelor administrate, instanţa era în măsură să hotărască, în cunoştinţă de cauză, asupra măsurilor reparatorii la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii.
Împrejurările de fapt ale pricinii nefiind deplin stabilite, urmează să fie admis recursul exercitat în cauză, să fie casată Decizia atacată şi să fie trimis dosarul aceleiaşi curţi de apel pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M.A. împotriva deciziei nr. 113 din 6 iunie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4281/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4275/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
