ICCJ. Decizia nr. 4465/2006. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4465
Dosar nr. 1210/1/2006
Şedinţa publică din 8 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 666 din 5 iulie 2005 a Tribunalului Prahova a fost admisă în parte acţiunea formulată de I.L. şi I.G. în contradictoriu cu Consiliul Local Ploieşti şi Municipiul Ploieşti prin Primar, dispunându-se obligarea acestora de a retroceda reclamanţilor imobilul situat în Ploieşti, judeţul Prahova, compus din teren în suprafaţă de 132 mp, identificat potrivit schiţei de plan anexă la raportul de expertiză efectuat de ing. A.A., urmând ca reclamanţii să restituie suma de 297 lei aferentă terenului retrocedat, primită la data exproprierii (2,25 lei/mp), ce va fi reactualizată în raport de coeficientul de inflaţie la data plăţii efective în lei vechi, transformaţi în lei grei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în raport de probele administrate că reclamanţii au fost proprietarii imobilului situat la adresa menţionată, compus din teren şi casă, ce a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 287/1984, după care casa a fost demolată şi numai o parte din teren a rămas liberă, nefiind ocupată de vreo construcţie.
S-a considerat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la retrocedarea acelei parcele de teren, în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Apelul declarat de Consiliul Local Ploieşti împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1050 din 22 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
S-a avut în vedere de asemenea că în situaţia în care terenul nu a fost utilizat în scopul pentru care s-a dispus exproprierea şi nu s-a făcut o altă declarare de utilitate publică, sunt aplicabile în speţă prevederile cuprinse în Legea nr. 33/1994.
Împotriva acestei decizii, Primăria Municipiului Ploieşti a declarat recursul de faţă, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este lipsită de temei legal şi că prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile în speţă, întrucât scopul exproprierii a fost realizat.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Prin hotărârea recurată a fost respins apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei, fiind menţinută deci această hotărâre. Decizia cuprinde o judicioasă motivare, cu redarea situaţiei în fapt, ocazie cu care sunt relevate concluziile expertizei efectuate în cauză, după care se reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 33/1994.
În aceste condiţii nu subzistă critica adusă hotărârii prin recurs, ce potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează numai ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Nici cealaltă critică adusă hotărârii nu este de primit pentru că sunt aplicabile în speţă prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Potrivit acestui text dacă bunurile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
Prin această dispoziţie legală s-a creat posibilitatea retrocedării bunului expropriat, ca urmare a neutilizării potrivit scopului pentru care s-a efectuat exproprierea.
În speţă acest scop a fost realizat în parte, pentru că nu întregul teren a fost utilizat pentru edificarea unor blocuri ci numai parte din el. Probele administrate în cauză au făcut deplina dovadă că parcela de 132 mp este liberă, astfel cum se evidenţiază în raportul de expertiză efectuat de ing. A.A., în care se evidenţiază că pe acest teren nu există nici o construcţie, constituirea de blocuri neajungând în această zonă, se află în afara actualei străzi G., este împrejmuit, astfel că suprafaţa de retrocedat este certă (fila 30 dosar fond).
În plus din anexa nr. 303.005 din 8 iunie 2005 a Primăriei Municipiului Ploieşti, rezultă că alte terenuri din aceeaşi zonă au fost retrocedate foştilor proprietari în condiţiile Legii nr. 10/2001, ceea ce confirmă ideea că este posibilă restituirea şi că nu s-a realizat în urma exproprierii un ansamblu edilitar, cum se susţine prin recurs. Şi cum din aceeaşi adresă rezultă că nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică, rezultă că soluţia de retrocedare a terenului liber este în afara criticii.
De aceea recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploieşti, prin Primar împotriva deciziei nr. 1050 din 22 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4500/2006. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4479/2006. Civil → |
|---|
