ICCJ. Decizia nr. 460/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 460.
Dosar nr.4436/85/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 238 din 15 februarie 2007 Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în contradictoriu cu pârâtul B.F.M. şi a dispus restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a pârâtului, în Spania, pe o perioadă de 7 luni.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâtul B.F.M. a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 109/A din 19 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut şi motivat că pârâtul-apelant a fost citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, în cuantumul stabilit de lege, şi cum pârâtul nu s-a conformat acestei dispoziţii, conform art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 147/1997, apelul a fost anulat.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs pârâtul B.F.M. care a invocat următoarele critici: instanţa de apel a încălcat prevederile art. 89 alin. (1) C. proc. civ. întrucât termenul acordat pentru judecată a fost foarte scurt, nefiind suficient pentru a asigura dreptul la apărare şi de a da posibilitatea participării la proces; pârâtul nu a fost în măsură să motiveze şi să timbreze apelul deoarece a existat un termen foarte scurt între momentul comunicării sentinţei şi data fixată pentru judecata apelului.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 39 alin. (4) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate „hotărârea prevăzută în alin. (3) este supusă apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel competentă teritorial. Instanţa se pronunţă în termen de 3 zile de la data primirii cererii".
Derogatoriu de la dreptul comun, adică de la prevederile art. 89 alin. (1) C. proc. civ., conform cu care citaţia, sub pedeapsa nulităţii, va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată, Legea nr. 248/2005, având în vedere domeniul specific al reglementării, a prevăzut termene mai scurte, atât cu privire la durata proceselor, cât şi cu referire la exercitarea căilor de atac. Întrucât legea a impus obligaţia ca instanţa de apel să judece cauza în termen de 3 zile de la sesizare, este firesc ca şi termenul de citare, de încunoştiinţare a părţilor despre existenţa litigiului, să fie mai scurt decât acela din dreptul comun. în speţă, instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile derogatorii menţionate, citându-l pe apelant la data de 16 martie 2007, pentru data de 19 martie 2007, când s-a stabilit judecata apelului.
Deoarece legea specială şi-a fixat preferinţele sale, atât cu privire la durata procesului, cât şi cu privire la termenele în care se pot îndeplini diferite acte de procedură, pârâtul nu se poate apăra cu succes că nu a avut posibilitatea de a se apăra corespunzător sau că nu a avut timpul necesar pentru a-şi îndeplini obligaţia de a timbra datorită termenelor prea scurte, fiind obligat a se conforma acestora, cu atât mai mult cu cât cuantumul taxelor de timbru prevăzute de lege pentru domeniul analizat este modic.
Faţă de cele ce preced, recursul pârâtului se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B.F.M. împotriva deciziei nr. 109A din 19 martie 2007 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 457/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4362/2006. Civil → |
---|