ICCJ. Decizia nr. 484/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 484
Dosar nr. 27115/1/200.
Nr. vechi 10653/2005
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 342/2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul pârâtului Primarul General al municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 867/2004 în contradictoriu cu contestatoarea F.E., menţinând astfel soluţia de obligare a pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren, în suprafaţă de indiviză de 300 mp, situat în Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut corectitudinea sentinţei determinat de faptul că terenul în litigiu a fost expropriat în anul 1973 de la antecesorii reclamantei, fără plata vreunei despăgubiri. Fiind operante prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, precum şi art. 22.1 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, s-a concluzionat că sentinţa contestată este fundamentată şi, în drept nu numai în fapt.
Împotriva deciziei Curţii de Apel, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul Primarul General al municipiului Bucureşti, criticând-o pentru următoarele considerente:
Contestatoarea nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, în faţa comisiei de retrocedare din cadrul Primăriei. Această dovadă trebuia făcută în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, termen ce nu a fost respectat, iar instanţa, potrivit art. 24 alin. (8) din aceeaşi lege, poate cenzura temeinicia deciziei Primarului numai prin prisma actelor depuse până la data emiterii ei.
Pe cale de consecinţă, Decizia fiind emisă în baza actelor depuse de petentă, acte din care nu rezultă faptul că este proprietara terenului, în mod corect a fost soluţionată prin respingerea notificării, iar instanţa de judecată trebuia să menţină actul autorităţii administrative ce nu poate fi cenzurat decât prin prisma dovezilor avute la data emiterii lui şi nu în baza unor dovezi ulterioare.
Examinând recursul pârâtei prin prisma criticii formulate, se constată că acesta este nefondat iar Decizia Curţii de Apel este legală şi temeinică.
Astfel, din critica formulată se constată că pârâtul în realitate nu contestă dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii a reclamantei-intimate deoarece, actul de moştenitor al fostului proprietar şi decretul de expropriere sunt relevante în acest sens.
Ceea ce se contestă este faptul dovedirii acestui drept ulterior emiterii dispoziţiei primarului.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel în mod corect au procedat însă la admiterea contestaţiei atât în temeiul actelor depuse în faţa Primăriei municipiului Bucureşti, cât şi a actelor completatoare depuse în instanţă. Aceasta deoarece, în situaţia existenţei unor dovezi ce ar fi putut fi considerate insuficiente pentru dovedirea dreptului petentului, Primăria sau unitatea deţinătoare, are obligaţia de a comunica solicitantului, necesitatea depunerii actelor necesare completării documentaţiei, conform art. 23 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
A accepta opinia recurentei ar avea drept efect imposibilitatea cenzurării de către instanţe a deciziei (dispoziţiei) Primarului în situaţia respingerii acesteia pentru nedepunerea sau depunerea cu depăşirea termenului prevăzut de art. 24 din Legea nr. 10/2001, a actelor doveditoare a dreptului de proprietar asupra bunului pretins. Acest fapt ar însemna îngrădirea indirectă a liberului acces la justiţie.
Lăsând părţilor posibilitatea de a-şi completa dovada dreptului pretins, instanţa de apel a respectat nu doar scopul Legii nr. 10/2001 ci şi principiile generale de drept care guvernează modul de administrare al dovezilor.
Pentru aceste considerente se va reţine drept nefondate criticile pârâtei, motiv pentru care recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul general al municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 342-A din 3 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 485/2006. Civil. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 47/2006. Civil → |
|---|
