ICCJ. Decizia nr. 485/2006. Civil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 485.
Dosar nr. 1993/1/2005
Nr. vechi 389/200.
Şedinţa publică din 18 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 496 din 25 iunie 2004, Tribunalul Iaşi a anulat ca netimbrată acţiunea formulată de reclamanta SC U. SRL Bârlad, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Statul Român prin D.G.F.P. Iaşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanta a cerut prin acţiune ca cele două pârâte să fie obligate la plata unei despăgubiri în sumă de 600 miliarde lei, susţinând că a fost deposedată de o linie de fabricat parchet printr-un concurs de infracţiuni. A sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, dar s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Reclamantei i s-a pus în vedere că are obligaţia să timbreze acţiunea, însă aceasta a refuzat timbrarea, invocând dispoziţiile art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997, iar pârâtul Statul Român prin D.G.F.P. Iaşi, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Reţine instanţa de fond că, potrivit art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997, invocat de reclamantă, „sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile, materiale şi morale decurgând din acestea" .
Pentru a beneficia de scutirea plăţii taxei de timbru, dauna pretinsă trebuie să-şi aibă izvorul în aceeaşi faptă materială ca şi acţiunea penală, adică în infracţiunea a cărei existenţă atrage atât răspunderea penală, cât şi pe cea civilă.
Or, neînceperea urmăririi penale fiind dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru că fapta nu există, dauna solicitată nu este produsă printr-o faptă penală, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 1551 din 12 octombrie 2004, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.
Instanţa de apel a reţinut că apelantei i s-a pus în vedere că are obligaţia să timbreze cererea de apel, raportat la motivele de apel invocate şi la modul de soluţionare a acţiunii, cu sumele de 34.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1.500 lei timbru judiciar. Aceasta nu şi-a executat obligaţia de plată, invocând scutirea de plata taxei, în temeiul art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997, însă nu a făcut dovada că dauna pretinsă prin acţiunea civilă îşi are izvorul în aceeaşi faptă materială ca şi acţiunea penală.
Or, neexecutarea obligaţiei de plată constituie motiv de anulare a apelului, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care, fără să invoce vreun motiv de recurs, susţine că hotărârea este abuzivă, pentru că speţa este penală şi nu civilă, aşa cum rezultă din sentinţa penală nr. 25/2004, pronunţată în dosarul nr. 3665/2004 şi că instanţa de apel a omis să reproducă din această decizie.
La declaraţia de recurs a fost anexată sentinţa penală invocată de recurentă, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 38/P din 16 mai 2003 de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Prin cererea înregistrată ulterior la instanţa de recurs, recurenta a arătat că „supune discuţiei" excepţia timbrării cererii decurgând dintr-un proces penal; excepţia timbrării la valoare sau în taxe fixe; excepţia timbrării oricărei speţe; excepţia de neconstituţionalitate a art. 360 C. proc. pen. şi art. 266 C. proc. civ.
În esenţă, a arătat că statul răspunde patrimonial, conform art. 18 din Constituţia României, pentru erorile judiciare şi că orice acţiune sau cerere este scutită de taxă de timbru, conform art. 15 lit. o) şi p) din Legea nr. 146/1997.
Curtea Constituţională a stabilit, în Decizia nr. 7/1993, că justiţiabilul trebuie „să contribuie la acoperirea cheltuielilor procesului". Or, în speţă, tribunalul are cheltuieli de peste 6 miliarde lei, iar instanţa de recurs de numai 3,7 lei.
Ulterior pronunţării acestei decizii, România a ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care, potrivit art. 11 din Constituţie face parte din dreptul intern şi întrucât Curtea Europeană judecă procesele gratuit, timbrarea nu are suport legal.
Articolele 360 C. proc. pen. şi 266 C. proc. civ., care prevăd că hotărârile se comunică doar dacă părţile au lipsit la judecată sau sunt necesare pentru o cale de atac, încalcă flagrant art. 31 din Constituţia României.
Pentru motivele la care ne vom referi în continuare, se vor respinge excepţiile şi se va anula recursul ca netimbrat.
Excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 360 C. proc. pen. şi 266 C. proc. civ. este inadmisibilă.
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare „care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar conform art. 29 alin. (6) din lege, excepţia este inadmisibilă dacă este contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3).
Potrivit textului citat, pentru ca excepţia să fie admisibilă, dispoziţia a cărei neconstituţionalitate se invocă trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Or, în prezenta cauză, dispoziţiile art. 360 C. proc. pen. şi ale art. 266 C. proc. civ. nu au legătură cu soluţionarea recursului declarat de reclamantă împotriva hotărârii prin care instanţa de apel a anulat apelul ca netimbrat.
Privitor la timbrarea acţiunilor şi cererilor introduse la instanţele judecătoreşti, sunt incidente dispoziţiile înscrise în Legea nr. 146/1997 referitoare la modul diferenţiat de taxare. În articolul 15 din lege sunt prevăzute acţiunile şi cererile scutite de taxe judiciare de timbru.
Articolul 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 prevede că sunt scutite de taxe judiciare de timbru cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile materiale şi morale decurgând din acestea, însă pentru a beneficia de scutirea plăţii taxei de timbru, dauna pretinsă trebuie să-şi aibă izvorul în aceeaşi faptă materială ca şi acţiunea penală, adică în infracţiunea a cărei existenţă atrage atât răspunderea penală cât şi pe cea civilă.
Cuantumul taxelor de timbru este stabilit de Legea nr. 146/1997 care, în art. 2, prevede că acţiunile şi cererile evaluabile în bani se taxează în raport cu valoarea pretinsă de titularul cererii, iar în privinţa căilor de atac, modul de taxare este stabilit de art. 11 din lege care, la alin. (2) pct. 4, prevede că cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor de anulare a cererii ca netimbrată sau nesemnată „se taxează cu timbru fix (3, 7 lei până la data de 1 ianuarie 2006 şi 4 lei începând cu data de 1 ianuarie 2006).
În prezenta cauză, faţă de obiectul acţiunii civile formulate de recurenta-reclamantă, obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi a Statului Român ca parte responsabilă civilmente la plata sumei de 600 miliarde lei „reprezentând valoarea a 960 mp parchet pentru fiecare zi de întârziere, începând din 21 martie 1998", fără să se indice temeiul de drept, şi de faptul că recursul este declarat împotriva deciziei curţii de apel, prin care s-a anulat apelul ca netimbrat, conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 şi art. 3, art. 9 din OUG nr. 32/1992, recurenta avea obligaţia să plătească la data declarării recursului sumele de 3,7 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar.
Pentru că plata nu s-a făcut anticipat, aşa cum prevede art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, s-a dispus citarea acesteia cu menţiunea că are obligaţia să plătească sumele datorate cu titlu de taxe timbru, până la termenul din 18 mai 2006.
Deoarece recurenta nu a făcut dovada plăţii taxelor de timbru, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepţiile invocate de recurenta SC U. SRL Bârlad.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1551 din 12 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4950/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 484/2006. Civil → |
|---|
