ICCJ. Decizia nr. 462/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 462
Dosar nr. 11639/1/200.
Nr. vechi 3173/2003
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 232/2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul I.G.D. împotriva sentinţei civile nr. 1112/2002 prin care Tribunalul Municipiului Bucureşti a respins acţiunea aceluiaşi reclamant având ca obiect, anularea dispoziţiei nr.186/2001 emisă de Primarul comunei Bragadiru şi restituirea suprafeţei de 3300 mp teren.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a reţinut temeinicia şi legalitatea primei hotărâri determinat de faptul că, reclamantul a primit suprafaţa de teren solicitată şi chiar a fost pus în posesie în temeiul Legii nr. 18/1991.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamantul a declarat recurs criticând-o pentru faptul de a fi pronunţat o soluţie în contradicţie cu starea de fapt reală. Astfel, reclamantul a precizat că, suprafaţa de 3300 mp pretinsă, face parte din totalul de 2,30 ha la care era îndreptăţit şi care li s-a recunoscut de către Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991. Suprafaţa de 3300 mp este însă situată în grădina casei sale şi se cuvenea a-i fi atribuită exact pe acest amplasament iar nu sub forma a două loturi dispersate, situate la distanţă faţă de casă, aşa după cum a procedat Comisia locală de reconstituire a dreptului de proprietar.
Recurentul a criticat aceeaşi hotărâre pentru faptul de a fi ignorat împrejurarea că terenul său este ocupat în mod ilegal de către o persoană fizică şi alta juridică, persoane cărora trebuia să li se atribuie terenul situat la distanţă faţă de casa lui în timp ce terenul său, trebuia să-i fie retrocedat exact pe vechiul amplasament, atât pentru faptul că i-a aparţinut cât şi pentru nevoia respectării întocmai a dispoziţiilor legale.
Examinând recursul reclamantului prin prisma criticilor formulate se constată că acesta este nefondat iar hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică.
Astfel, în mod corect s-a reţinut de către ambele instanţe, faptul că, întreaga suprafaţă de 2,30 ha cerută de către reclamant, i s-a reconstituit conform titlului de proprietar (fila 10 fond) precum şi a procesului-verbal de punere în posesie nr. 33 din 26 februarie 1996 (fila 11 fond) care a fost semnat de către reclamant, în temeiul Legii nr. 18/1991.
Faptul că suprafaţa de 3300 mp din totalul celor 2,30 ha a fost atribuită pe un alt amplasament, s-a datorat împrejurării că pe acest teren au fost ridicate construcţii de persoanele cărora le fusese atribuită această suprafaţă, anterior anului 1990, aşa după cum recunoaşte recurentul însuşi, prin acţiunea introductivă cât şi prin motivele de recurs.
Indiferent de situaţia actuală însă a acestui teren, faţă de prevederile art. 8 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, care nu permit retrocedarea terenurilor ce au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 pe calea acţiunilor civile întemeiate pe prevederile acestei legi speciale, rezultă că, hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.G.D. împotriva deciziei nr. 232 A din 17 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 47/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 454/2006. Civil. Ordonanta presedentiala.... → |
|---|
