ICCJ. Decizia nr. 5566/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.v5566
Dosar nr. 27386 /1/200.
Nr. vechi 10924/200.
Şedinţa publică din 7 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta O.S. a chemat în judecată pe pârâtele SC R.V. SA şi Agenţia Domeniului Statului, solicitând Tribunalului Buzău, pe rolul căruia cererea a fost înregistrată sub nr. 3417/2002, anularea deciziei emisă de prima pârâtă, prin care s-au respins cererile privind restituirea în natură a unor imobile situate în comunele Smeeni şi Ţinteşti, judeţul Buzău (individualizate în cuprinsul acţiunii) şi obligarea acestei pârâte la restituirea în natură a imobilelor solicitate.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa civilă nr. 275 din 19 mai 2004, a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. J/10/1234/1995 emisă de SC R.V. SA şi a dispus „disjungerea soluţionării pentru fiecare notificare şi imobil" şi înaintarea notificărilor spre competentă soluţionare către Administraţia Domeniilor Statului, reţinând, în esenţă, că societatea comercială notificată este o societate comercială privatizată.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 886 din 20 iunie 2005, pronunţată în dosarul nr. 7324/2004, a admis apelul declarat de reclamanta şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a înlăturat măsura disjungerii soluţionării notificărilor şi pe cea a înaintării spre competentă soluţionare către Agenţia Domeniului Statului, dispunând restituirea în natură a imobilelor identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză, aflate în posesia SC R.V. SA
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Imobilele în litigiu, preluate de stat în baza Decretului nr. 83/1949, au aparţinut în proprietate defunctului C.G., fiind transmise pe cale succesorală autorului reclamantei, R.A.G., situaţie atestată de actele depuse la dosar, iar în prezent se află în patrimoniul intimatei-pârâte SC R.V. SA
Potrivit certificatului de înscriere menţiuni nr. 3909/2002, A.V.A.B. deţine în cadrul societăţii un număr de 162.042 acţiuni, cu o valoare de 4.051.225.000 lei, iar valoarea imobilelor solicitate de reclamantă, stabilită prin expertiză la 1.880.000.000 lei este mai mică decât cea a acţiunilor deţinute de stat, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 şi prevederile art. 27 alin. (2), cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs intimata-pârâtă SC R.V. SA, criticând-o ca fiind nelegală în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 2 şi 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
1. Decizia este nulă, în sensul că nu s-a respectat principiul continuităţii şi hotărârea a fost dată de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.
2. Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat doar „anularea deciziei fără număr şi dată emisă de SC R.V. SA, aşadar a fixat în cuprinsul ei limitele şi obiectul acţiunii.
3. Curtea de Apel Ploieşti, pe lângă faptul că a schimbat în apel, fără temei, obiectul cererii reclamantei, a încălcat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi anume: „Deşi în cererea de menţiuni emisă de registrul comerţului se precizează clar numărul de acţiuni, valoarea acestora şi cota de capital deţinută de A.V.A.S. (...), şi anume 162.049 acţiuni în valoare de 4.051.225.000 lei, cota de participare la capitalul social fiind de 21,5374 %, Curtea reţine că statul continuă să deţină calitatea de acţionar majoritar, hotărând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, (...)".
Recursul este nefondat, sub toate aspectele.
1. Este adevărat că la termenul din 16 decembrie 2004 instanţa de apel a acordat părţilor cuvântul în dezbaterea apelului şi a reţinut cauza în pronunţare, însă la aceeaşi dată, apreciind cu ocazia deliberării necesitatea efectuării unei expertize de specialitate, a repus cauza pe rol şi a stabilit un alt termen de judecată, cu citarea părţilor.
Ulterior completării probatoriului, dispusă din oficiu conform dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi după parcurgerea a încă patru termene în acest scop, în şedinţa publică din data de 20 iunie 2005, instanţa alcătuită din preşedinte, şi judecător, a constatat cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în dezbateri şi, după deliberare, la aceeaşi dată, completul a pronunţat hotărârea recurată, astfel încât în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 2 C. proc. civ.
2. În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, recurenta sugerează incidenţa cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în varianta plus petita.
Critica este neîntemeiată.
Verificând cererea de chemare în judecată, se constată că reclamanta a cerut atât anularea deciziei de respingere a notificărilor, cât şi obligarea pârâtei emitente la restituirea în natură a imobilelor solicitate (pag. 6 din acţiune, fila 3 verso dosar nr. 3417/2002), împrejurare care face inutile alte considerente în raport de care acest motiv de recurs ar fi fost nefondat, chiar dacă, prin acţiune, reclamanta ar fi solicitat, în mod expres, doar anularea deciziei de respingere.
3. Contrar afirmaţiei recurentei, Curtea de Apel Ploieşti nu a reţinut că statul este acţionar majoritar la societatea comercială notificată, în sensul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Instanţa de apel, în raport cu datele atestate de certificatul eliberat de Registrul Comerţului, a constatat că statul deţine în cadrul SC R.V. SA un număr de acţiuni cu o valoare superioară imobilelor în litigiu, făcând astfel corecta aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din legea specială de reparaţie, conform cărora se restituie în natură persoanei îndreptăţite şi imobilele deţinute de o societate comercială la care statul este acţionar minoritar, dacă valoarea acţiunilor „este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută".
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R.V. SA Buzău împotriva deciziei nr. 886 din 20 iunie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Obligă pe recurentă la 8.800 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă O.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 559/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5560/2006. Civil → |
|---|
