ICCJ. Decizia nr. 5737/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5737
Dosar nr. 33394/2/200.
Şedinţa publică din 9 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea dată la 7 martie 2006 de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 3994/2005 (nr. unic 33394/2/2005) s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, fiind inadmisibilă.
Pentru aceasta s-a reţinut că în speţă s-a invocat de către recurent excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 din contractul colectiv de muncă pe anii 2000 şi 2002 şi art. 82 din contractul colectiv pe anul 2005 la nivel de unitate pentru ca apoi în şedinţă publică să precizeze că invocă o astfel de excepţie atât a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură fără a indica textul din contractul colectiv.
S-a ţinut cont de către aceeaşi instanţă de recurs că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentului Parchetului şi ordonanţelor Guvernului, aşa încât contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu intră în categoria celor prevăzute de textul citat.
Referitor la contractul colectiv la nivel de ramură s-a avut în vedere de către Curtea de Apel că recurentul nu a indicat articolul pretins neconstituţional pentru a se aprecia, potrivit art. 29 alin. 1 legătura acestuia cu soluţionarea cauzei.
Împotriva susmenţionatei încheieri s-a declarat recurs de către recurentul D.T.R.O. care arată că i-au fost încălcate unele drepturi constituţionale prevăzute de art. 16 alin. (1), art. 22 alin.
(1) şi (2) precum şi art. 30 alin. (6) şi (7) din aceeaşi Constituţie ce apreciază că ar fi putut fi analizate, ţinându-se cont şi de prevederile art. 20 din Constituţie.
Deliberând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul pentru unica raţiune că simpla înşiruire a unor texte din Constituţie fără nici o argumentare raportată la cauza dedusă judecăţii al cărui obiect priveşte un conflict de muncă referitor la nulitatea contractului colectiv de muncă, nu echivalează cu motivele recursului.
De principiu absenţa motivelor poate determina nulitatea recursului în condiţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
În speţă, nu se poate, însă, susţine absenţa totală a acestora, numai că textele invocate din Constituţie pentru prima dată în recurs nu combat soluţia dată şi nici nu fac legătura directă şi concretă cu pricina judecăţii.
În lipsa acestor argumente, a conexiunilor dintre textele constituţionale şi contractul de muncă a cărui nulitate se pretinde, instanţa a fost practic în imposibilitate de a le cerceta, aşa încât soluţia dată pe inadmisibilitate este în sensul legii.
Aşa fiind, nesubzistând condiţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de D.R.T.O. împotriva încheierii de şedinţă din 7 martie 2006 dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5753/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5613/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
