ICCJ. Decizia nr. 5785/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5785
Dosar nr. 2954/1/2006
Şedinţa publică din 12 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 189 din 18 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.G.A., a fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice să-i plătească acesteia echivalentul în lei al sumei de 10.000 Euro, la data plăţii, cu titlu de daune morale şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost privată de libertate timp de 11 zile, respectiv în perioada 13 martie 2001-23 martie 2001, urmare transformării amenzii în închisoare contravenţională, pedeapsă pe care o executat-o în locul unei alte persoane, care ulterior a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 3477/2001 a Judecătoriei Iaşi pentru săvârşirea infracţiunilor de prostituţie şi fals privind identitate, prin aceeaşi hotărâre fiind dispusă şi anularea proceselor verbale de contravenţie, întocmite pe numele reclamantei, din eroare.
Apelurile declarate împotriva sentinţei tribunalului de reclamantă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice au fost respinse prin Decizia civilă nr. 485 din 9 decembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs reclamanta şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Reclamanta şi-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că i-a fost încălcat dreptul la apărare în procesele ce au generat privarea sa de libertate, nu a fost aplicată prezumţia de nevinovăţie şi că a fost greşit stabilit cuantumul daunelor morale.
Recursul este nefondat.
Soluţionând acţiunea civilă prin care reclamanta a solicitat obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice la plata daunelor morale, instanţele nu puteau cenzura modul de desfăşurare al altor procese, ce au condus la privarea acesteia de libertate.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, stabilit la suma de 10.000 Euro, se constată că nu este derizoriu şi corespunde prejudiciului moral cauzat reclamantei prin privarea sa de libertate pe nedrept, o perioadă de 11 zile.
Prin recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., s-a susţinut că acţiunea a fost insuficient timbrată, că autorul faptei cauzatoare de prejudiciu nu este Statul Român, deci nu are calitate procesuală pasivă, că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi că este exagerat cuantumul daunelor morale acordate reclamantei.
Şi acest recurs este nefondat.
Eventuala insuficientă timbrare a acţiunii nu poate constitui motiv de casare, critica ce vizează acest aspect neputând fi analizată.
Prin petiţia aflată la filele 55-56 din dosarul instanţei de fond, reclamanta a modificat temeiul juridic al acţiunii din art. 504 C. proc. pen., în prevederile art. 5 pct. 5 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului, precum şi art. 48 alin. (3) din Constituţie.
Conform art. 52 alin. (3) din Constituţia României, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.
Cum prejudiciul moral i-a fost evident cauzat reclamantei prin erori judiciare, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă, în baza textului de lege susmenţionat.
Instanţele au făcut şi o corectă aplicare a prevederilor art. 5 pct. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora, orice persoană care este victima unei arestări sau a unei detenţii nelegale are dreptul la reparaţii.
În cauză sunt întrunite şi condiţiile art. 998-999 C. civ., răspunderea civilă delictuală putând fi angajată şi în situaţia în care prejudiciul a fost cauzat prin neglijenţă sau imprudenţă, astfel că şi critica referitoare la acest aspect este nefondată.
Cuantumul daunelor morale nu este nici derizoriu, aşa cum s-a arătat cu ocazia examinării recursului reclamantei, dar nici exagerat, cum susţine recurentul-pârât, ci este corespunzător prejudiciului moral cauzat.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri urmează a fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta S.G.A. şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 485 din 9 decembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6031/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 583/2006. Civil → |
|---|
