ICCJ. Decizia nr. 5850/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5850
Dosar nr. 30883/1/200.
(nr. vechi 13923/2005.
Şedinţa de la 13 iunie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia civilă, la 1 iulie 2004, reclamanţii M.M., I.A., T.A., P.C. au chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Borzeşti pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 16.600.000 lei către fiecare reclamant şi 100.000.000 lei pentru fiecare, cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că pârâta a achitat coautorilor brevetului de invenţie nr. 91408 sumele datorate în temeiul contactului de licenţă, ceea ce constituie un procedeu discriminatoriu faţă de reclamanţi.
La 2 august 2004 reclamanţii şi-au completat acţiunea în sensul că au solicitat plata drepturilor de autor decurgând din brevetul nr. 91408 pentru anii 1995-1996 şi drepturile de autor aferente anului 2000 pentru brevetul nr. 91527, precum şi 400.000.000 lei daune morale.
La 12 noiembrie 2004 au intervenit în interes propriu B.V., I.J.C. şi M.I. pentru ca, în calitate de coautori ai brevetului nr. 91408, să primească drepturile băneşti cuvenite pentru anul 1995 şi diferenţa pentru anul 1996.
Prin sentinţa civilă nr. 179 din 23 martie 2005 Tribunalul Bacău, secţia civilă, a admis în parte cererea principală şi a obligat-o pe pârâtă să plătească fiecărui reclamant suma de 33.187.154 lei reprezentând drepturi băneşti cuvenite pentru anul 2000 pentru brevetul de invenţie nr. 91527. A respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti cuvenite pentru brevetul 91408, reţinând autoritatea lucrului judecat pentru anii 1995-1996. A respins cererea de obligare la plata daunelor morale. A respins pentru autoritate de lucru judecat cererea de intervenţie în interes propriu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că între părţi s-a mai purtat un litigiu având acelaşi obiect, respectiv drepturile cuvenite reclamanţilor şi intervenienţilor pentru brevetul de invenţie nr. 91408 pe anii 1994-1996, pronunţându-se sentinţa civilă nr. 307/2000 rămasă irevocabilă prin respingerea căilor de atac.
Au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligată pârâta urmare a brevetului de invenţie nr. 91527/1996.
Reclamanţii nu au făcut dovada vreunui prejudiciu moral pe care l-au suferit ca urmare a neachitării de către pârâtă a sumelor datorate.
Apelul declarat de reclamanţi şi intervenienţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 527 din 17 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
În considerentele deciziei sale, instanţa de apel a arătat că în mod corect prima instanţă a reţinut autoritatea de lucru judecat. Cererea reclamanţilor privind drepturile de autor pentru perioada 1994-1996 pentru brevetul de invenţie nr. 91408, a făcut obiectul judecăţii şi în dosarul 5662/2000. Împrejurarea că au fost descoperite înscrisuri noi cu privire la situaţia financiară a societăţii pârâte, pentru perioada 1994-1996, nu este de natură a înlătura consecinţele hotărârii 307/2000 a Tribunalului Bacău. Partea ar putea folosi aceste înscrisuri într-o cale extraordinară de atac şi nu să promoveze o nouă acţiune cu acelaşi obiect.
Prejudiciul moral de 400.000.000 lei trebuia dovedit. Apelanţii au pretins o vătămare adusă persoanei, onoarei, demnităţii şi poziţiei lor sociale, pe care nu au probat-o.
Decizia dată în apel a fost atacată cu recurs de către apelanţi, critica vizând următoarele aspecte:
Referitor la brevetul de invenţie nr. 91408, recurenţii au primit de la unitatea pârâtă documentul nr. 3986 din 11 octombrie 2004 abia la 11 octombrie 2004. Acest document anihilează documentul 12039 din 21 august 1988 care a stat la baza calculului despăgubirilor datorate recurenţilor.
Prin raportul de expertiză efectuat la solicitarea apelanţilor s-au stabilit sumele datorate acestora pentru anii 1995 şi 1996.
Nu există autoritate de lucru judecat pentru că nu există identitate de obiect ca urmare a documentului nr. 3986/2004.
Cât priveşte brevetul de invenţie nr. 91527, recurenţii au fost de acord cu concluziile expertizei, urmând ca pârâta să le achite suma de câte 33.187.154 lei.
Recurenţii au solicitat daune morale pentru că pârâta a plătit discriminatoriu drepturile de autor cuvenite pentru anul 2000, în aplicarea brevetului nr. 91527, achitând aceste sume coautorilor domiciliaţi în Oneşti până la data de 30 martie 2002, coautorii din Bucureşti fiind nevoiţi să apeleze la instanţă pentru a obţine banii.
În dovedirea recursului, în condiţiile art. 305 C. proc. civ., au fost depuse, în copie, o serie de documente contabile provenind de la unitatea pârâtă.
Analizând Decizia instanţei de apel, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de probele administrate în toate etapele procesuale, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanţele de fond au reţinut autoritatea de lucru judecat în privinţa sumelor cuvenite pentru perioada 1995-1996.
Obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de care se analizează identitatea de obiect, este pretenţia concretă a reclamantului. Împrejurarea că, după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a analizat raportul juridic dintre părţi, pentru perioada anilor 1995-1996, a fost transmis reclamanţilor un înscris care, dacă ar fi fost luat în considerare, ar fi dus la o altă sumă decât cea stabilită în procesul anterior, nu este de natură să înlăture identitatea în privinţa obiectului celor două cereri.
În termenul impus de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenţii ar fi trebuit să exercite revizuirea împotriva hotărârii date asupra fondului în litigiul anterior, în condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
De vreme ce, în privinţa sumelor pretinse pentru perioada 1995-1996, instanţele s-au pronunţat pe temeiul autorităţii de lucru judecat, critica privitoare la cuantumul despăgubirilor ce le-ar fi datorate nu poate fi analizată pentru prima oară în etapa recursului.
Pe de altă parte, faptul că pârâta a achitat cu prioritate drepturi de autor intervenienţilor nu a fost de natură să provoace reclamanţilor un prejudiciu de natură morală. Pentru plata cu întârziere a unor drepturi se pot solicita daune interese moratorii, dar nu daune morale.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.M., I.A., T.A., P.C. şi intervenienţii B.V., I.J.C. şi M.I. împotriva deciziei civile nr. 527 din 17 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 584/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5812/2006. Civil → |
|---|
