ICCJ. Decizia nr. 6009/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6009
Dosar nr. 4625/45/2006
Şedinţa publică din 21 septembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 11768 din 9 decembrie 2005 la Tribunalul Iaşi, reclamanţii D.M.M. şi T.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iaşi, anularea dispoziţiei nr. 3306 din 1 noiembrie 2005.
În motivarea acţiunii au arătat că prin Dispoziţia nr. 3506 din 1 noiembrie 2005 li s-a respins notificarea adresată Primăriei municipiului Iaşi prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri băneşti pentru imobilul construcţie şi teren din Iaşi.
S-a mai arătat că s-a cerut şi soluţionarea cererii nr. 69657 din 21 septembrie 2005 pentru atribuirea suprafeţei de 396 mp teren prin compensare, aşa cum prevede Legea nr. 247/2005, în locul terenului din Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 1289 din 31 mai 2006 a Tribunalului Iaşi a fost admisă în parte cererea reclamanţilor D.M.M. şi Ţ.M. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iaşi.
A fost anulată în parte Dispoziţia nr. 3506 din 1 noiembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Iaşi şi s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii reclamanţilor, constând în acordarea de teren în compensare în suprafaţă de 158 mp.
S-a menţinut Dispoziţia nr. 3506 din 1 noiembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Iaşi cu privire la acordarea de despăgubiri stabilite conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafaţa de 40 mp, situată în Iaşi, şi pentru imobilul construcţie demolată, pârâtul fiind obligat să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 400 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, fostul amplasament al proprietăţii reclamanţilor este ocupat de stradă şi pasarela Nicolina, dar, întrucât soţul reclamantei are un contract de folosinţă agricolă pentru suprafaţa de 158 mp, situat în Iaşi, s-a acordat teren în compensare în această suprafaţă.
Prin Dispoziţia nr. 3506 din 1 noiembrie 2005 au fost acordate despăgubiri în condiţiile stabilite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru diferenţa de 40 mp până la suprafaţa de 198 mp, la care erau îndreptăţiţi reclamanţii, dispoziţie ce a fost menţinută.
Prin Decizia nr. 169 din 29 noiembrie 2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins apelul formulat de Primarul municipiului Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 1289 din 31 mai 2006 a Tribunalului Iaşi şi a obligat apelantul să plătească intimatei Ţ.M. suma de 300 lei onorariu apărător.
Instanţa de apel a confirmat soluţia instanţei de fond, susţinând în esenţă că, reclamanţii au solicitat acordarea de măsuri reparatorii, respectiv acordarea de teren în compensare.
Având în vedere că notificarea a fost respinsă pentru motive de netemeinicie, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (l)2 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, Primarul municipiului Iaşi fiind obligată să acorde persoanei îndreptăţite, în compensare alte bunuri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primarul municipiului Iaşi care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine că în mod greşit s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. l şi art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Arată recurentul că, acordarea unei suprafeţe de teren în compensare este o măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 ce rămâne la aprecierea entităţii deţinătoare şi nu a instanţei de judecată, iar, în al doilea rând, terenul se poate acorda în compensare numai după trecerea lui în domeniul privat, moment în care, intrat în circuitul civil, devine disponibil.
Se mai pretinde că, bunul atribuit în compensare trebuie să fie egal valoric cu cel a cărui restituire în natură nu este posibilă, aspect ce se consideră că nu a fost verificat de instanţe.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Aşa cum a reţinut instanţa de apel, prin Dispoziţia nr. 3506 din 1 noiembrie 2005, a fost soluţionată notificarea nr. 380 din 9 august 2001, prin care reclamanţii D.M.M. şi Ţ.M. au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri băneşti pentru imobilul construcţie şi teren, situat în Iaşi.
Imobilul a aparţinut autorilor reclamanţilor, construcţia fiind demolată la momentul notificării, iar terenul fiind ocupat de stradă şi pasarela Nicolina, imposibil de restituit în natură.
Preluarea imobilului de către stat a fost abuzivă, în baza Decretului nr. 195/1963 şi s-a făcut dovada în speţă că există teren liber în rezerva primăriei ce poate fi acordat reclamanţilor în compensare.
Faţă de această împrejurare, corect s-a procedat la acordarea suprafeţei de 158 mp teren în compensare, iar pentru diferenţa de 40 mp şi pentru construcţia demolată, s-a dispus acordarea despăgubirilor, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În aceste condiţii, nu se poate susţine că acordarea unui teren în compensare este o măsură reparatorie lăsată la aprecierea entităţii deţinătoare, atâta timp cât instanţa de judecată are posibilitatea legală să anuleze dispoziţiile emise de aceasta, în raport de probatoriile administrate în fiecare pricină.
Reclamanţii au dovedit cu contractul de folosinţă nr. 74 din 2 septembrie 2000, prelungit prin actul adiţional nr. 2034 din 25 ianuarie 2006, încheiat între numitul G.M. şi Consiliul Local Iaşi pentru o suprafaţă de 158 mp teren, situat în Iaşi, că terenul se află în rezervele Primăriei Iaşi, nefiind revendicat de către o altă persoană şi că le poate fi acordat în compensare.
Astfel, corect s-au aplicat şi interpretat dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin dispoziţie motivată „ să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită".
Cu privire la aspectul că, terenul atribuit în compensare intimaţilor reclamanţi nu ar avea aceeaşi valoare cu cel solicitat prin notificare, se reţine că este mai valoros decât cel acordat în compensare, dar reclamanţii au fost de acord cu soluţia dată de instanţele de fond şi apel.
În aceste condiţii, nu are relevanţă solicitarea recurentului, atâta timp cât intimaţii reclamanţi au înţeles să nu solicite o diferenţă de valoare, urmând ca pentru diferenţa de teren să primească despăgubiri conform Legii nr. 247/2005.
Prin urmare, corect, prin hotărârea atacată s-a păstrat soluţia pronunţată de instanţa de fond prin aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată şi a dispoziţiilor prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru considerente expuse, recursul declarat de Primarul municipiului Iaşi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Iaşi împotriva deciziei civile nr. 169 din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6006/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5830/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
