ICCJ. Decizia nr. 6179/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6179
Dosar nr. 5678/42/2006
Şedinţa publică din 28 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 746 din 29 iunie 2006 Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta S.F.M. împotriva dispoziţiei nr. 149 din 12 ianuarie 2006, emisă de intimatul primarul municipiului Ploieşti, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 457,88 mp situat în Ploieşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Imobilul în litigiu a aparţinut contestatoarei, în baza unui act de donaţie şi a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică.
După expropriere, construcţia situată pe teren a fost demolată, iar utilitatea publică s-a realizat, în sensul că s-a amenajat Parcul Dendrologic Mihai Viteazul, aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.
În drept, tribunalul a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 341 din 27 octombrie 2006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că reclamanta reiterează aceleaşi apărări ca şi la prima instanţă, dar că tribunalul a interpretat corect dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Imobilul în litigiu a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, iar aceasta s-a realizat, terenul fiind ocupat în prezent de Parcul Dendrologic Mihai Viteazul.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, susţinând că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece pe terenul expropriat nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.
Astfel, recurenta arată că din fotografiile depuse la dosarul cauzei reiese că lucrările la care se referă expertul nu s-au executat pe terenul preluat de la ea, teren pe care încă se mai văd urmele fundaţiei casei demolate, stâlpul gardului, pavajele din curte, fosa septică şi doi copaci plantaţi de ea, singura vegetaţie din zonă.
Instanţa de apel nu a făcut decât să reitereze motivarea instanţei de fond, respectiv că au fost corect aplicate dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deşi pe teren nu există nici o lucrare începută sau care urmează să ocupe funcţional terenul.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii de restituire în natură a terenului.
De asemenea, a depus la dosar un set de fotografii efectuate la 10 septembrie 2007, despre care susţine că privesc terenul în litigiu.
Intimata Primăria municipiului Bucureşti nu a depus la dosar întâmpinare, dar depus HG nr. 1359 din 27 decembrie 2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Prahova, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Prahova.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Aşa cum susţine recurenta, curtea de apel s-a limitat la prelua necritic concluziile primei instanţe, în sensul că la situaţia de fapt reţinută s-au aplicat corect dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Or, ceea ce critica reclamanta prin motivele de apel era greşita reţinere a situaţiei de fapt, printr-o analiză incompletă a probelor.
Curtea de apel nu răspunde criticilor aduse sentinţei referitoare la ignorarea fotografiilor depuse la dosar, la faptul că chiar în raportul de expertiză s-a reţinut că pe teren se mai află încă urmele fostei proprietăţi, la lipsa oricărei amenajări a zonei şi la lipsa unei noi declaraţii de utilitate publică.
În raport de aceste lipsuri, hotărârea curţii de apel apare ca fiind nemotivată, ceea ce atrage incidenţa art. 304 pct. 7 C. proc. civ., casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, curtea de apel va avea în vedere toate criticile aduse de reclamantă sentinţei, va reevalua toate probele administrate şi, eventual, va dispune probe noi, pentru a stabili dacă terenul neamenajat, surprins în fotografiile ataşate la dosar, este unul şi acelaşi cu cel care face obiectul litigiului şi care a fost expropriat de la reclamantă.
Numai după ce se va stabili dacă terenul este sau nu afectat de utilitatea pentru care a fost expropriat, iar dacă da, în ce proporţie, se va putea determina şi textul de lege aplicabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.F.M. împotriva deciziei nr. 341 din 27 octombrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6128/2006. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6006/2006. Civil → |
|---|
