ICCJ. Decizia nr. 663/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 663/200.
Dosar nr. nou 24230/1/200.
Nr. vechi 7767/2005
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 30 martie 2005 în dosarul nr. 1601/2005, Curtea de Apel Ploieşti a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelantul reclamant M.D. împotriva sentinţei civile nr. 9359/2004, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. 6848/2004.
Măsura suspendării a fost dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea de către instanţa de fond a cererii de îndreptare şi completare a sentinţei apelate, formulată de intimata pârâtă Asociaţia de proprietari Ploieşti.
Împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs apelantul M.D.
În motivarea cererii de recurs, recurentul solicită desfiinţarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru continuarea judecăţii, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată şi constarea „prescripţiei dreptului pârâtei intimate (...) de a solicita ceva în afara termenului depăşit în baza art. 2812 teza 1 C. proc. civ.", cu menţiunea că cererea de îndreptare şi completare a unei hotărâri este inadmisibilă după trecerea termenului legal de apel.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 2822 C. proc. civ. şi, generic, pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Din analiza motivelor prezentate, se poate deduce că singurul argument în raport cu care recurentul susţine nelegalitatea încheierii vizează împrejurarea că instanţa de apel nu a avut în vedere, la data la care a dispus suspendarea, faptul că cererea de completare a sentinţei care face obiectul apelului a fost formulată de intimată cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 2812 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a pronunţat încheierea în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., apreciind că măsura suspendării este necesară până soluţionarea cererii de completare.
Cum competenţa soluţionării cererii de completare aparţine primei instanţe, respectiv Judecătoriei Ploieşti, singura în măsură să stabilească dacă această cerere a fost înregistrată în termenul prescris de lege, instanţa de apel neavând nici dreptul şi, pe cale de consecinţă nici obligaţia de a se pronunţa asupra acestui aspect.
De altfel, la data de 25 aprilie 2005, prin sentinţa civilă nr. 3642/2005, Judecătoria Ploieşti a soluţionat cererea de completare care a justificat încheierea de suspendare pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, astfel încât, conform dispoziţiilor art. 244 alin. (2) C. proc. civ., perioada de timp în care dăinuie suspendarea a expirat.
Pentru considerentele prezentate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.G., împotriva încheierii din 30 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, D. 1601/2005.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 697/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 641/2006. Civil → |
|---|
