ICCJ. Decizia nr. 7263/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7263
Dosar nr. 2013/109/200.
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. 2013 din 4 februarie 2005 reclamantul I.V.D. a chemat în judecată primarul municipiului Piteşti, solicitând anularea dispoziţiei nr. 3384 din 29 decembrie 2004 emisă de pârât şi să se constate dreptul său la despăgubiri pentru bunurile proprietatea părinţilor săi.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 813 din 29 iunie 2001 a solicitat despăgubiri pentru imobilele teren în suprafaţă de 70 mp şi clădire compusă din parter, etaj şi mansardă, însă prin dispoziţia contestată i-a fost respinsă solicitarea cu motivarea că nu a depus în termenul legal acte de stare civilă, deşi odată cu notificarea a depus actele necesare.
Prin sentinţa civilă nr. 252 din 9 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, s-a admis acţiunea, s-a anulat dispoziţia nr. 3384/2004 emisă de primarul municipiului Piteşti şi s-a stabilit că reclamantul este îndreptăţit, în calitate de moştenitor al proprietarilor, să primească despăgubiri astfel: suma de 1.265.250.000 lei pentru terenul în suprafaţă de 70 mp şi suma de 630.435.502 lei pentru casa demolată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că din actele de stare civilă, din certificatele de moştenitor nr. 144/1991 şi 2421/1992, actul de donaţie autentificat sub nr. 289 din 10 decembrie 1927, rezultă că reclamantul este fiul autorilor I.Ş. şi I.M., imobilul în litigiu fiind primit de autorul său I.Ş. în calitate de nepot de fiică al lui V.R.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a identificat terenul care nu poate fi restituit în natură fiind ocupat de o construcţie din cadrul complexului F. şi s-a procedat la evaluarea acestuia şi a construcţiei care a fost demolată în anul 1970.
Primarul municipiului Piteşti a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, susţinând că în mod greşit instanţa a stabilit în mod concret ca intimatul-reclamant să primească despăgubiri pentru imobilele solicitate, deoarece conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cuantumul final al despăgubirilor se acordă de către Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, de către evaluatori autorizaţi.
Prin Decizia civilă nr. 59/A din 23 iulie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că apelantul a emis dispoziţia în cauză anterior Legii nr. 247/2005, iar prin acea dispoziţie nu s-au acordat titluri de despăgubiri ci s-a respins solicitarea cu motivarea că reclamantul nu şi-a dovedit dreptul de proprietate, astfel că reclamantul în mod legal a sesizat instanţa de judecată, iar aceasta a stabilit îndreptăţirea sa la despăgubiri conform disp. art. 24 din Legea nr. 10/2001.
S-a mai reţinut că, chiar dacă se aplică în prezent Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în speţa dedusă judecăţii au prioritate normele Curţii Europeane a Drepturilor Omului faţă de dreptul intern şi anume art. 1 din Protocolul nr. 1 şi art. 6 din Convenţie.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către pârâtul primarul municipiului Piteşti, care a solicitat desfiinţarea deciziei şi constatarea faptului că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri în condiţiile legii speciale, care urmează să fie stabilite de Comisia Centrală.
In motivarea recursului s-a susţinut că potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cuantumul final al despăgubirilor se stabileşte de Comisia Centrală, prin evaluatori autorizaţi.
Deşi recurentul nu a indicat expres temeiul de drept al recursului, dezvoltarea motivelor de recurs permit încadrarea acestuia în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.
Prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost reglementat regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor eferente imobilelor preluate în mod abuziv.
De menţionat că prin art. 16 din acest titlu, legiuitorul a înţeles să facă distincţie între notificările ce erau deja soluţionate la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 şi notificările care nu erau încă soluţionate, în privinţa cărora s-a reglementat, prin alin. (2), să fie predată Secretariatului Comisiei Centrale.
Ca atare, deciziile sau dispoziţiile care se aflau pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii noi, ca urmare a atacării lor cu contestaţie, ca şi acela care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanţelor judecătoreşti, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, atâta timp cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 ( 26 ) din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 59/A din 23 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7230/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7265/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
