ICCJ. Decizia nr. 7528/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7528
Dosar nr. 5039/1/2006
Şedinţa publică din 28 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1491 din 25 noiembrie 2005, Tribunalul Sălaj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.E. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Zalău şi, în consecinţă, a modificat dispoziţia nr. 3028/2004 a Primarului Municipiului Zalău, în sensul că s-a constatat dreptul reclamantei la despăgubiri băneşti cu privire la imobilul înscris în C.F. Zalău, nr. top 225/a, urmând ca valoarea acestora să se stabilească de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a da această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin dispoziţia menţionată, s-a stabilit valoarea echivalentă a imobilului, cu privire la care reclamanta a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, imposibil de restituit în natură, la suma de 250.373.649 lei, la cursul mediu de 1 dolar SUA = 32.996 lei, la data de ianuarie-noiembrie 2004, urmând să se acorde titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
S-a mai reţinut că acţiunea reclamantei este întemeiată, în baza art. 11 alin. (4), (5) şi (7) din Legea nr. 10/2001 republicată şi art. 13 alin. (1) cap. III, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deoarece ea nu a contestat dispoziţia sus amintită sub aspectul măsurii reparatorii acordate, ci doar sub aspectul valorii imobilului expropriat.
Atât reclamanta, cât şi pârâtul au declarat apel împotriva acestei hotărâri.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 50/A din 6 februarie 2006 a admis apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Zalău şi a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Sentinţa a fost schimbată în parte, în sensul că a fost respinsă în întregime plângerea reclamantei şi a fost păstrată dispoziţia din sentinţă referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice.
Instanţa de apel a reţinut că apelul pârâtului este întemeiat, instanţa de fond pronunţându-se ultra petita.
Examinând obiectul cererii deduse judecăţii, instanţa de fond era obligată să se pronunţe strict asupra acestei solicitări, ea neputând să schimbe felul măsurii reparatorii stabilite în favoarea reclamantei, din titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, cu despăgubiri băneşti, sub acest aspect soluţia primei instanţe fiind nelegală, întrucât încalcă prevederile art. 129 alin. final C. proc. civ.
În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei, instanţa de apel a constatat că sunt nefondate.
Împrejurarea că reclamanta nu este mulţumită de cuantumul valorii echivalente a imobilului imposibil de restituit în natură şi cu privire la care urmează să i se acorde titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, nu poate fi cenzurată decât în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, respectiv, în condiţiile şi prin procedura reglementată de art. 16-20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 raportat la art. 13 din acelaşi act normativ.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii, prin care, în esenţă, contestă valoarea despăgubirilor oferite pentru imobilul expropriat, considerând că sunt derizorii, respectiv 250 milioane lei pentru un imobil evaluat de experţi la peste 900 milioane lei.
Recursul este nefondat.
Aşa cum, în mod corect a reţinut instanţa de apel, solicitarea reclamantei de majorare a cuantumului măsurilor reparatorii ce au fost stabilite în favoarea sa prin Dispoziţia nr. 3028/2004, sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, intră sub incidenţa art. 13, 16-20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în acest moment instanţa de judecată neputând direct să stabilească un alt cuantum al acestor măsuri reparatorii, fără ca prin aceasta să nu se substituie prerogativelor conferite Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, singura abilitată, prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, să cenzureze măsurile reparatorii acordate persoanelor îndreptăţite, în situaţia imobilelor imposibil de restituit în natură, prin raportare şi la prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată şi art. 10 pct. 8 lit. b) din Normele metodologice.
Analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce vor fi acordate persoanelor îndreptăţite este atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru.
Prin art. 16 al aceluiaşi act normativ se reglementează obligaţia entităţilor investite cu soluţionarea notificărilor să predea dispoziţiile emise, în care s-au consemnat sume ce urmează a fi acordate ca despăgubire, cu valoare de propunere, Secretariatului Comisiei Centrale, urmând a se proceda la o nouă analiză a dosarelor, pentru a se verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură şi, în continuare, la o nouă evaluare a imobilului, raportul final de evaluare urmând să conţină cuantumul despăgubirilor.
Rezultă, deci, că procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură este diferită, sumele stabilite prin dispoziţiile entităţile juridice investite cu soluţionarea notificărilor, emise până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, având valoarea unor propuneri, ele vor fi cenzurate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta fiind autoritatea competentă să stabilească cuantumul final al despăgubirilor.
Faţă de argumentele de mai sus, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de M.E. împotriva deciziei nr. 50/A din 6 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 75/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 753/2006. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
