ICCJ. Decizia nr. 7840/2006. Civil. Partaj judiciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7840
Dosar nr. 4837/1/2006
Şedinţa publică din 5 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 529 din 1 iulie 2005 a Tribunalului Sibiu pronunţată în dosarul nr. 2100/2004 a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamanta S.A.P. împotriva pârâţilor K.D.H. şi K.K., precum şi cererea reconvenţională, constatându-se că reclamanta a adus îmbunătăţiri la imobilul în litigiu în valoare de 39.176.555 lei. S-a dispus încetarea stării de indiviziune asupra imobilului scris în C.F. Sibiu nr. top 1336/1 casă şi teren de 514 mp, nr. top 1361/1/5 curte de 124 mp, potrivit variantei I din expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul tehnic O.V., prin formarea a două loturi şi atribuirea lor.
Totodată, s-au stabilit părţile din construcţii indivize, comune, în cotă de ½ pentru fiecare parte.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta şi pârâţii K. sunt coproprietari ai imobilului în litigiu în cote egale (la data pronunţării sentinţei) şi că reclamanta a adus îmbunătăţiri la imobilul în litigiu, în valoare de 39.176.555 lei.
La formarea loturilor s-a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, varianta I, omologată de instanţă, fiind conformă cu folosinţa actuală şi cu dispoziţiile art. 741 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul că imobilul trebuia atribuit în întregime către aceasta, cu obligarea la sultă; că imobilul este construit în sec. XV-XVI, iar valoarea stabilită de expert este exagerată; că pentru ea are o valoare sentimentală, locuind în acest imobil de când s-a născut.
În subsidiar, a solicitat sistarea indiviziunii conform variantei II B din expertiză, care îi permite liberul acces la garajul proprietatea sa şi care i-a fost atribuit.
A mai solicitat în această variantă şi atribuirea pivniţei în suprafaţă de 306 mp.
Prin Decizia civilă nr. 3/A din 4 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 7421/2005, s-a respins apelul declarat de reclamanta S.A.P., pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond a constatat, pe baza probelor testimoniale şi a raportului de expertiză, că terenul în litigiu se află acoperit de construcţii apartamente şi că reclamanta locuieşte în unul din cele două apartamente.
Pârâţii au devenit proprietari prin vânzare-cumpărare asupra cotei de ½ parte, în timpul procesului şi intenţia acestora a fost aceea de a folosi cota lor de proprietate şi nu de a o înstrăina.
Faptul că reclamanta a acceptat varianta subsidiară a sistării indiviziunii, prin formarea de loturi şi atribuirea lor, duce la concluzia că sentinţa este legală şi temeinică.
În consecinţă, s-a constatat că prima instanţă a aplicat dispoziţiile art. 728 şi urm. şi 741 C. civ. şi s-a dispus, în temeiul art. 296 C. proc. civ., respingerea apelului, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamanta S.A.P. criticând-o pentru nelegalitate potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în totalitate a deciziei atacate, admiterea apelului şi schimbarea în totalitate a sentinţei civile nr. 529/2005 pronunţată de Tribunalul Sibiu, în sensul admiterii acţiunii civile, aşa cum a fost concluzionat în scris de către reprezentantul acesteia.
În şedinţa publică din 5 octombrie 2006, instanţa, din oficiu, a invocat motivul de recurs, de ordine publică, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia soluţionarea apelului de către Curtea de Apel Alba Iulia s-a făcut cu încălcarea competenţei materiale a Tribunalului, în raport de dispoziţiile art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005.
Examinând Decizia civilă pronunţată în apel, în raport de motivul de ordine publică invocat, din oficiu, de către instanţă şi întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanţa constată recursul întemeiat, pentru următoarele considerente:
Valoarea obiectului litigiului este de 2.308.363.200 lei, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 792 din 6 februarie 2004 a Judecătoriei Sibiu.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, la 17 iulie 2005, cauza se judecă în apel şi se află pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia.
În raport de valoarea obiectului litigiului şi de dispoziţiile Codului de procedură civilă, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005, apelurile în cauzele al căror obiect are o valoare de până la 5 miliarde lei se judecă de către tribunal, art. 2 alin. (2) C. proc. civ.
În această situaţie sunt incidente dispoziţiile art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, potrivit cărora „apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului, se trimit la tribunale".
În raport de aceste dispoziţii legale, Curtea de Apel Alba Iulia, soluţionând apelul, a încălcat normele de competenţă materială a tribunalului, astfel că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., este întemeiat, urmând a dispune admiterea recursului, casarea deciziei civile pronunţate în apel şi trimiterea cauzei pentru soluţionarea apelului la instanţa competentă, Tribunalul Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.A.P. împotriva deciziei nr. 3/A din 4 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o casează.
Trimite cauza pentru judecarea apelului la Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7839/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7836/2006. Civil → |
|---|
