ICCJ. Decizia nr. 7839/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7839
Dosar nr. 297/33/2006
Şedinţa publică din 5 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1151din 18 noiembrie 2005, Tribunalul Cluj a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.F. şi C.C., în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj-Napoca, a anulat dispoziţia nr. 409 din 5 iulie 2001 emisă de pârât şi a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamanţilor o dispoziţie de restituire în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F., cu nr. top 9406.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin dispoziţia contestată a fost respinsă notificarea formulată de reclamanţi, cu motivarea că preluarea imobilului de către stat nu a fost abuzivă, pentru că reclamanţii au primit despăgubiri.
Imobilul care face obiectul procesului a fost preluat conform deciziei nr. 365 din 23 octombrie 1989, emisă de Consiliul popular al judeţului Cluj, Comitetul executiv, în baza Decretului nr. 223/1974, iar din procesul-verbal de evaluare rezultă că s-a stabilit valoarea bunului la suma de 80.000 lei.
Reclamanţii au cerut prin notificare să li se acorde despăgubiri pentru imobilul alcătuit din 3 camere, bucătărie, cămară, baie, antreu, debara, pivniţă şi 198 mp teren, dar au făcut precizarea că pentru ipoteza în care informaţiile privind vânzarea bunului nu sunt reale, cer să se dispună restituirea în natură.
Ulterior, reclamanţii au formulat o cerere în sensul restituirii în natură, motivat de faptul că dreptul de proprietate al statului nu a fost intabulat în cartea funciară.
Reţine tribunalul, că imobilul nefiind vândut în temeiul Legii nr. 112/1995, conform art. 7 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care consacră principiul restituirii în natură, trebuie restituit în starea în care se afla la data cererii.
Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 avea obligaţia să dea eficienţă dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi nu prevederilor HG nr. 498/2003 şi, pentru că restituirea în natură este posibilă, se impune a fi dispusă, urmând ca reclamanţii să restituie despăgubirile actualizate, încasate pentru imobilul preluat de stat.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 49/A din 6 februarie 2006, a respins apelul formulat de Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei tribunalului, reţinând că, deşi imobilul preluat de stat este alcătuit din construcţie şi suprafaţa de 198 mp teren, prin procesul-verbal de evaluare s-au stabilit despăgubiri numai pentru construcţie.
De aceea, nu se poate susţine că preluarea nu a fost abuzivă şi că reclamanţii au fost îndestulaţi rezonabil la momentul trecerii bunului în proprietatea statului.
Reţine instanţa de apel că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 1, pct. 1.4 lit. B din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, aşa cum susţine apelantul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primarul municipiului Cluj-Napoca, care, invocând art. 304 pct. 7-8 , arată că instanţa de apel a reţinut doar că în cauză „nu este vorba de îndestulare rezonabilă" şi că nu sunt incidente dispoziţiile art.1, pct. 1.4 lit. B) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, deşi reclamanţii au fost despăgubiţi corespunzător la momentul preluării bunului.
De aceea, sunt incidente prevederile art. 1, pct. 1.4 din Normele metodologice, care sunt obligatorii pentru comisie şi care stabilesc că în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare din ţară şi a înstrăinat locuinţa către stat, se consideră că preluarea nu a fost abuzivă, pentru că a fost îndestulată rezonabil prin preţul primit. În raport de aceste prevederi, dispoziţia contestată trebuia menţinută ca legală şi temeinică.
Analizând recursul, în limita motivului de nelegalitate invocat care face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat.
Recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 C. proc. civ., însă nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în textul menţionat.
De altfel, hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia respingerii apelului declarat de pârât, iar instanţa de apel corect a reţinut că nu sunt incidente prevederile art. 1, pct. 1.4 lit. B) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziţia contestată s-a respins notificarea formulată de intimaţii-reclamanţi, cu motivarea că, fiind despăgubiţi la momentul trecerii imobilului în proprietatea statului, preluarea nu a fost abuzivă, în raport cu prevederile art. 1, pct. 1.4 lit. B) din Normele metodologice.
Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este însă reglementat prin Legea nr. 10/2001, iar domeniul de aplicare al legii este stabilit de art. 2, care enumeră situaţiile ce reprezintă preluări cu caracter abuziv.
De aceea, corect prin hotărârea atacată a fost păstrată sentinţa apelată, prin care dreptul reclamanţilor a fost stabilit în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001 şi nu cu cele invocate de recurentul-pârât, deoarece reglementarea de la art. 1, pct. 1.4 lit. B) din Normele metodologice contravine dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Or, potrivit Constituţiei României, hotărârile guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, iar conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, actele normative date în executarea legilor se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
Preluarea imobilului proprietatea intimaţilor-reclamanţi a fost abuzivă, pentru că, deşi Decretul nr. 223/1974 folosea termenul înstrăinare, transferul dreptului de proprietate nu se realiza printr-un act care să exprime voinţa proprietarului de a înstrăina bunul.
Conform art. 2 alin. (2) din decret, persoanele care făceau cerere de plecare definitivă din ţară erau obligate să înstrăineze construcţia (terenul trecea în proprietatea statului fără plata vreunei despăgubiri), iar înstrăinarea se putea face numai către stat.
Se realiza astfel o vânzare forţată către stat, iar preluarea bunului se făcea printr-o decizie de trecere în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri, al cărei cuantum era stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973.
Proprietarul nu putea înstrăina imobilul altei persoane cu scopul de a obţine un preţ corespunzător, pentru că, potrivit art. 5 din Decretul nr. 223/1974, dacă înstrăinarea construcţiei se făcea în alt mod decât cel stabilit de art. 2 din decret, în scopul eludării prevederilor decretului, actul de înstrăinare era nul de drept.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârât va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 49/A din 6 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 803/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7840/2006. Civil. Partaj judiciar. Recurs → |
|---|
