ICCJ. Decizia nr. 8429/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8429
Dosar nr. 2824/1/200.
Şedinţa publică din 23 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 11 mai 2005, F.D. şi F.M. au solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Cluj Napoca prin Primar, Consiliul local al municipiului Cluj Napoca şi G.J.H., să se constate nulitatea dispoziţiei nr. 593 din 16 martie 2005 prin care s-a dispus restituirea în natură către pârâta G.J.H. a apartamentului nr. 30 din imobilul situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. 45402 Cluj cu nr.top.10.363/S/XXX, cu suprafaţă utilă de 49,25 mp, cu părţile indivize comune aferente de 2,72/100 parte, înscrise în C.F. colectivă a dreptului de superficie, teren atribuit în proprietate 14/525, întrucât respectivul imobil a fost dobândit de reclamanţi prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, sentinţa civilă nr. 9460 din 4 decembrie 2000 a Judecătoriei Cluj Napoca pronunţată în dosarul nr. 9617/2000.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţi pentru anularea dispoziţiei nr. 593 din 16 martie 2005 emisă de Primarul municipiului Cluj Napoca.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit sentinţei civile nr. 3984/2003 a Judecătoriei Cluj Napoca s-a admis acţiunea formulată de G.J.H. în contradictoriu cu reclamanţii din prezenta cauză şi Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, constatându-se preluarea abuzivă a locuinţei şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de soţii F. cu Consiliul local al municipiului Cluj Napoca. în aceste condiţii, emiterea dispoziţiei de restituire în favoarea pârâtei G.J.H. apare ca fiind legală, chiar dacă prin sentinţa civilă nr. 9460/2000 a Judecătoriei Cluj Napoca, Consiliul local al municipiului Cluj Napoca a fost obligat la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanţii, întrucât constatându-se preluarea abuzivă a locuinţei de către Statul Român, aceasta nu mai putea face obiectul înstrăinării.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 1/A din 4 ianuarie 2006, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi.
S-a reţinut de către instanţa de apel că pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, nu era necesară şi fosta proprietară nu avea interesul şi nici calitatea procesuală activă de a exercita căile de atac împotriva hotărârii prin care s-a dispus obligarea Consiliului local al municipiului Cluj Napoca la încheierea contractului, aceasta nefiindu-i opozabilă, câtă vreme nu a fost parte în proces. Mai mult decât atât, chiar dacă hotărârea respectivă ar fi ţinut loc de contract de vânzare-cumpărare, regimul ei juridic era identic cu cel al contractului, putându-se solicita doar constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, nu şi desfiinţarea hotărârii judecătoreşti ce ţine loc de contract.
Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamanţii F.D. şi F.M., solicitând admiterea acestuia şi, în baza art. 314 C. proc. civ., reţinerea cauzei spre rejudecare, modificarea în tot a hotărârii pronunţată în apel prin admiterea apelului şi, soluţionând cauza pe fond, admiterea acţiunii. Au arătat că sentinţa civilă nr. 9460/2000 are şi în prezent forţă juridică, iar desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti ce ţine loc de contract prin admiterea acţiunii formulată de G.J.H. de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanţi constituie o modalitate inacceptabilă, întrucât nu se poate solicita pe calea unei alte acţiuni desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti. Au precizat totodată că instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, arătând că nu au înţeles să formuleze o plângere în baza Legii nr. 10/2001 ci o acţiune în constatarea nulităţii unui act juridic, temeiul juridic pe care şi-au bazat pretenţiile fiind art. 111 C. proc. civ., întrucât sunt proprietari tabulari şi au şi posesia imobilului.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Judecătoria Cluj Napoca prin sentinţa civilă nr. 3984 din 13 mai 2003 a constatat nelegală preluarea imobilului situat în Cluj Napoca, de către Statul Român şi nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 40295 din 13 decembrie 2000 încheiat între Consiliul local al municipiului Cluj Napoca şi F.D. şi F.M. având ca obiect imobilul cu nr.top 10363/S/XXX.
Prin dispoziţia nr. 593 din 16 martie 2005, emisă de Municipiul Cluj Napoca prin Primar, urmare a notificării nr. 1292 din 7 august 2001, s-a dispus restituirea în natură, către G.J.H., a imobilului în litigiu, constatându-se că aceasta are calitatea de persoană îndreptăţită conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, fiind fostul proprietar tabular al apartamentului revendicat, care a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 4/1973, prin Decizia nr. 247 din 5 august 1988 a Comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Cluj, cu plata despăgubirilor. Măsura dispusă a fost condiţionată de restituirea sumei de 80.401 lei, actualizată la data plăţii, reprezentând despăgubirile încasate la preluare şi creditul rămas nerambursat pentru apartament.
Se reţine că art. 1 din Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat şi numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri.
Or, din acest punct de vedere, în raport cu spiritul şi raţiunea legii, guvernată explicit de principiul prevalentei restituirii în natură, instanţele au dat o interpretare corectă dispoziţiilor legale incidente, cu atât mai mult cu cât, prin sentinţa civilă nr. 3984 din 13 mai 2003, Judecătoria Cluj Napoca a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 40295 din 13 decembrie 2000 încheiat între Consiliul local al municipiului Cluj Napoca şi F.D. şi F.M. având ca obiect imobilul în litigiu.
Astfel, nu pot fi reţinute susţinerile recurenţilor - reclamanţi potrivit cărora este inadmisibil ca pe cale administrativă să se emită un act prin care să se anuleze efectele juridice ale unei hotărâri, întrucât printr-o hotărâre judecătorească ulterioară sentinţei civile nr. 9460/2000 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între F.D. şi F.M. şi Consiliul local al municipiului Cluj Napoca. în acest context apare ca fiind legală emiterea dispoziţiei de restituire în natură a imobilului către intimata-pârâtă G.J.H., având în vedere şi faptul că prin sentinţa civilă nr. 3984 din 13 mai 2003 s-a constatat de către Judecătoria Cluj Napoca şi preluarea nelegală a imobilului de către Statul Român.
Pentru cele ce preced, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii F.M. şi F.D. împotriva deciziei nr. 1/A din 4 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8418/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8288/2006. Civil → |
|---|
