ICCJ. Decizia nr. 8288/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8288
Dosar nr. 20966/1/200.
nr.vechi 12058/200.
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea din 30 aprilie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 şi adresată SC P. SA Botoşani, numita D.A. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1074 mp situat în Municipiul Dorohoi, bun pe care l-a dobândit în proprietate prin moştenire legală.
Deoarece nu a primit nici un răspuns la notificare, la 5 aprilie 2002, reclamanta D.A. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiului Dorohoi, prin primar şi SC P. SA Botoşani pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i restituie în natură terenul ce a format obiectul notificării.
În motivarea acţiunii s-a arătat că autoarea reclamantei, D.E. a dobândit în proprietate terenul în suprafaţă de 1074 mp (sau 6 prăjini teren loc de grădină) situat în Dorohoi, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 451/297 din 28 martie 1957 de fostul notariat de Stat al raionului Dorohoi, regiunea Suceava, act transcris sub nr. 200/1957 la acelaşi notariat.
Prin Decretul nr. 357 din 29 aprilie 1968 al fostului Consiliu de Stat a fost expropriată şi trecută în proprietatea Statului şi în administrarea I.I.L. Botoşani numai suprafaţa de 365 mp din terenul de 1074 mp , iar la 22 iulie 1968 autoarea reclamantei a fost nevoită să închirieze restul suprafeţei de teren, de 901 mp, aceleiaşi întreprinderi. A mai susţinut reclamanta că pârâta SC P. SA Botoşani, succesoarea întreprinderii locatare, nu şi-a respectat niciodată obligaţiile contractuale în sensul că nu a plătit chirie şi a acaparat întregul teren, integrându-l în proprietatea sa, deşi locaţiunea a fost încheiată pe durată determinată.
Reclamanta s-a legitimat procesual activ cu certificatul de moştenitor nr. 192 din 8 septembrie 1998 eliberat de B.N.P. S.F., laşi, din care rezultă că este unica moştenitoare acceptantă a succesiunii defunctei D.E., în calitate de fiică.
Prin întâmpinare, pârâta SC P. SA Botoşani a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că terenul nu a fost preluat abuziv, ci în temeiul unui decret de expropriere pentru care autoarea reclamantei a primit despăgubiri băneşti, iar pârâta a trimis notificarea reclamantei către Prefectura Botoşani, pentru a fi despăgubită în echivalent, pârâta fiind o societate privatizată legal întrucât la data semnării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, investitorul a plătit Statului Român, prin fostul F.P.S., contravaloarea terenului.
La rându-i, prin întâmpinare, pârâta Primăria municipiului Dorohoi a cerut respingerea acţiunii cu motivarea că reclamanta nu a depus acte din care să rezulte proprietatea asupra terenului, nu a indicat elemente de identificare ale terenului şi în plus, la data întocmirii notificării, nu apăruse nici un act normativ în baza căruia să se facă evaluarea şi calculul despăgubirilor întrucât bunul nu poate fi retrocedat în natură.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, prin sentinţa nr. 46 din 30 ianuarie 2003, a admis acţiunea reclamantei D.A. şi a obligat pe pârâta SC P. SA Botoşani să-i restituie, în natură, terenul în suprafaţă de 1074 mp , delimitat pe schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul S.C. Prin aceeaşi sentinţă s-a respins acţiunea faţă de pârâta Primăria municipiului Dorohoi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta a făcut dovadă împrejurării că este unica moştenitoare a defunctei D.E. care a dobândit în proprietate, prin act autentic, terenul în suprafaţă de 1074 mp. S-a făcut dovada că s-a expropriat doar un teren de 365 mp, iar cu înscrisurile depuse la dosar pârâta SC P. SA Botoşani a dovedit că a achiziţionat doar acţiuni, iar nu terenul în litigiu.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 80 din 8 octombrie 2003, a admis apelul declarat de pârâta SC P. SA Botoşani şi a schimbat în tot sentinţa tribunalului, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut şi motivat că expertiza efectuată în cauză a identificat terenul revendicat, dar aceasta pe baza unor indicii, expertul subliniind că, în urma demersurilor întreprinse, nu a găsit nici o schiţă cu vechiul amplasament al nemişcătorului. în plus, din adresa nr. 15107 din 5 august 2003 a Primăriei Municipiului Dorohoi rezultă, conform evidenţelor agricole, că terenul ce a fost deţinut de familia D.G. şi D.E., este ocupat în prezent de blocuri de locuinţe, astfel că bunul nefiind liber de construcţii nu poate fi restituit în natură.
A mai reţinut instanţa de apel că potrivit „înscrisurilor depuse la dosar (filele 3 şi 22 fond), câte un exemplar din notificarea întocmită de reclamantă a fost comunicat de pârâta Primăria municipiului Dorohoi şi A.P.A.P.S., Filiala Botoşani, instituţii la care aceasta se poate adresa pentru rezolvarea pretenţiilor".
Împotriva deciziei date în apel, în termen legal a declarat recurs reclamanta D.A. care a susţinut că greşit instanţa a dat o semnificaţie probatorie mai puternică adresei eliberată de pârâtă decât expertizei tehnice efectuată în cauză, că nu s-a dovedit reală afirmaţia potrivit căreia pe terenul revendicat s-ar afla construite blocuri de locuinţe, iar faptul că terenul este traversat de o reţea aeriană de iluminat, iar pe teren s-ar afla o staţie de deversare fără nici o valoare economică, nu înseamnă că bunul nu este restituibil în natură.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 451/297 din 28 martie 1957 de fostul Notariat de Stat al raionului Dorohoi, regiunea Suceava şi transcris sub nr. 200/1957 (fila 7 dosar de fond), autoarea reclamantei-recurente, numita D.E., a dobândit în proprietate terenul în „suprafaţă de 1074 mp sau 6 prăjini teren loc de grădină situat în oraşul Dorohoi" actul identificând terenul şi prin arătarea tuturor megieşilor în cele patru puncte cardinale.
Efectuând raportul de expertiză tehnică judiciară ordonat de instanţa de fond, expert sing. S.C., potrivit conţinutului şi concluziilor expertizei, nu a identificat terenul revendicat pornind de la megiaşii arătaţi în actul de proprietate exibat de reclamantă, dar a ajuns în schimb la concluzia, îndoielnică şi în orice caz, incertă, că bunul face parte în prezent din suprafaţa de teren de 12702, 90 mp ocupată de F.B. Dorohoi aparţinând pârâtei SC P. SA Botoşani în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate M.O. 7 cu nr. 0537 din 25 august 1993 eliberat în baza HG nr. 834/1991 (filele 74-75 dosar de fond). Că expertul nu a procedat la o certă identificare a terenului, rezultă chiar din afirmaţiile acestuia potrivit cărora „nu am găsit nici o schiţă cu amplasamentul vechi al acestei proprietăţi" ceea ce pune sub o serioasă îndoială concluziile la care lucrarea a ajuns.
Pe de altă parte, potrivit adresei nr. 15107 din 15 august 2003 eliberată de Primăria Dorohoi (fila 27 dosar apel), act pe care instanţa de apel şi-a fundamentat în mare parte soluţia, terenul din Dorohoi, nu ar fi fost ocupat de autoarea reclamantei, ci de o terţă familie (R.G. şi R.N.),în timp ce antecesorii reclamantei D.G. şi D.E. ar fi deţinut terenul, afirmaţii care contrazic flagrant titlul de proprietate al reclamantei, act autentic şi transcris conform legii. În aceeaşi adresă a Primăriei municipiului Dorohoi se afirmă că ambele terenuri situate în B-dul V. nr. 97 şi B-dul V. nr. 93 sunt ocupate în prezent de blocuri de locuinţe, ceea ce contrazice, la rându-i, concluzia expertului tehnic potrivit căreia terenul revendicat în suprafaţă de 1074 mp face parte din terenul de 12702,90 mp şi că ar fi ocupat de F.B. Botoşani.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
În lumina acestei dispoziţii legale se constată că instanţa de apel, schimbând soluţia primei instanţe, nu a dat dovadă de rol activ, pronunţând o hotărâre întemeiată pe probe îndoielnice şi care, aşa cum s-a demonstrat mai sus, cuprind concluzii contradictorii, care nu se pot concilia. Din această perspectivă, nefiind stabilite pe deplin împrejurările de fapt ale speţei, în baza ari. 314 C. proc. civ., se impune admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea deciziei şi reluarea judecăţii în apel pentru ca prin suplimentarea probelor, inclusiv printr-o nouă expertiză de specialitate, să fie identificat cu exactitate terenul revendicat de reclamantă, să se stabilească persoana juridică deţinătoare a nemişcătorului şi dacă acesta este ori nu ocupat, deoarece, de această constatare, depinde, în mod hotărâtor, forma măsurilor reparatorii la care este îndreptăţită reclamanta.
Pe de altă parte, este de lămurit împrejurarea potrivit căreia deşi din contractul de vânzare-cumpărare amintit mai sus rezultă că autoarea reclamantei a dobândit terenul de 1074 mp din Dorohoi, B-dul V. nr. 87, exproprierea celor 365 mp a vizat imobilul din Dorohoi, str. Lt., fără număr (fila 10 dosar tribunal), fiind nelămurită, totodată, şi modalitatea în care restul terenului, inclusiv suprafaţa de 901 mp închiriată la 30 aprilie 1968 (fila 8 doar tribunal) fostei I.L. Botoşani, a trecut în proprietatea statului.
Nelegală şi, în orice caz, contrară scopului urmărit de legiuitor, se observă şi îndrumarea adresată reclamantei prin Decizia recurată de a „se adresa pentru rezolvarea pretenţiilor" Primăriei municipiului Dorohoi ori A.P.A.P.S., filiala Botoşani, cărora li s-a trimis notificarea, întrucât conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Pe cale de consecinţă, în rejudecare, în situaţia în care, pe baza unor probe neechivoce, instanţa de trimitere va constata că terenul revendicat nu poate fi retrocedat, va stabili măsurile reparatorii în echivalent la care este îndrituită reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta D.A. împotriva deciziei nr. 80 din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8429/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7938/2006. Civil → |
|---|
