ICCJ. Decizia nr. 8006/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 6 noiembrie 2003, C.G. și C.M.L. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu I.M. Craiova, despăgubirile bănești ce li se cuvin pentru partea de 1/5 din suprafața totală de 2.000 mp, respectiv pentru 400 mp, teren situat în zona centrală a orașului Craiova. Au arătat că urmare a notificării formulate prin intermediul executorului judecătoresc, prin dispoziția nr. 4587 din 19 martie 2003, Primăria municipiului Craiova a înaintat solicitarea reclamanților I.M. Craiova, spre competenta soluționare a dosarului privind acordarea despăgubirilor, dar până la data introducerii acțiunii în justiție nu au primit răspuns.
Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 279 din 6 iulie 2004 a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu I.M. Craiova. A anulat decizia nr. 1 din 15 aprilie 2004 emisă de pârât. A obligat pârâtul la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent reclamanților, conform valorii expertizate și reținute în raportul de expertiză întocmit de expert tehnic ing. M.I., desemnat în cauză și corespunzător dreptului reclamanților (în calitate de moștenitori ai autorului B.N.), respectiv 400 mp, teren aflat în posesia pârâtului.
S-a reținut de către tribunal că din declarația globală de impunere și anexa la Decretul nr. 92/1950 rezultă că imobilul din Craiova, ce a aparținut autorului reclamanților a fost naționalizat, acesta având și o suprafață de teren de 2.000 mp. Imobilul constând în casă și teren a fost transferat, prin decizia nr. 784 din 30 septembrie 1967, I.C.P.M.L. (actualul pârât I.M.).
Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 252 din 25 ianuarie 2005, prin care s-a respins apelul declarat de pârâtul I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova.
Instanța de apel a reținut că terenul nu este liber fiind încorporat în imobilul pârâtului, motiv pentru care acesta avea obligația prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 de a face o ofertă de restituire prin echivalent, fiind aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (2) din lege, iar calcularea valorii terenului s-a făcut potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. S-a concluzionat că în mod corect prima instanță a admis acțiunea, întrucât reclamanții au făcut dovada calității lor de moștenitori, a preluării imobilului de către stat de la autorul lor, a adresării în termen a notificării, a obligației pârâtei de a le propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și a calității pârâtei de unitate deținătoare.
împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pe fond, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamanților. A arătat că decizia curții de apel este netemeinică și nelegală întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor și argumentelor părților, hotărârea bazându-se pe o greșeală gravă, decurgând din aplicarea eronată a legii. Astfel, nu s-a făcut dovada existenței dreptului de proprietate a autorului reclamanților asupra suprafeței revendicate, jurnalul succesoral invocat neputând fi asimilat unui act de partaj. Pe de altă parte, nu s-a avut în vedere faptul că pârâtul deține ca titlu de proprietate, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului și că a fost de bună-credință, cunoscând faptul că terenul a fost preluat de stat cu titlu valabil în baza Decretului nr. 92/1950.
Pe parcursul procesului, în faza de recurs, la dosar a fost depus procesul verbal încheiat în data de 31 august 2006 între I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova și C.G. și C.M.L., prin care părțile, de comun acord, au considerat stins litigiul.
Prin adresă înregistrată la data de 15 septembrie 2006, intimații, reclamanți au solicitat, ca luându-se act de această rezolvare amiabilă, să se respingă recursul declarat de pârât.
în atare situație, recursul declarat de pârâtul I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova apare ca fiind lipsit de interes și de obiect, înscrisul nou depus la dosar în recurs, la care s-a făcut referire mai sus, demonstrând și legalitatea deciziei pronunțată în apel.
în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins recursul declarat de pârât.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8014/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7923/2006. Civil → |
|---|
