ICCJ. Decizia nr. 8015/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8015
Dosar nr. 8812/1/2006
Şedinţa publică din 11 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 13 octombrie 2004, W.A. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul comunei Vladimirescu, modificarea dispoziţiei nr. 401/2004 emisă de acesta, prin care i s-au respins cererile privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru cota de ½ din casa situată în Vladimirescu, înscrisă în C.F. Vladimirescu sub nr.top.720/3, cu motivarea că reclamanta a fost despăgubită în mod rezonabil, în sensul obligării autorităţii publice să procedeze la actualizarea sumei ce constituie despăgubire.
Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa nr. 738 din 7 decembrie 2004 a admis acţiunea reclamantei împotriva Primarului comunei Vladimirescu, judeţul Arad şi, în consecinţă, a modificat dispoziţia nr. 401/2004 şi a stabilit echivalentul bănesc pentru cota de ½ parte din casa situată în Vladimirescu, înscrisă în C.F. la suma de 60.154.182 lei, actualizată conform hotărârii nr. 81 din 2 iunie 1998.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut ca fiind întemeiată cererea reclamantei deoarece s-a invocat un precedent, iar reactualizarea s-a întocmit conform Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţe, trecute în proprietatea statului.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 71 din 23 februarie 2006, prin care s-a respins apelul declarat de pârâta Primăria Vladimirescu.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia şi modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepţiei de lipsă a calităţii procesuale şi a capacităţii procesuale a apelantei Primăria comunei Vladimirescu. A arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra celor două excepţii ridicate la două termene consecutive şi nu a observat că, în fond, pârât a fost Primarul comunei Vladimirescu, în calitate de autoritate publică emitentă a actului administrativ contestat, faţă de acesta pronunţându-se Tribunalul Arad prin admiterea acţiunii. Mai mult, apelul a fost declarat de Primăria comunei Vladimirescu care nu a fost parte la judecata fondului şi este o structură administrativă care nu a emis actul contestat, care nu dispune de personalitate juridică şi nici de capacitate de drept administrativ care să îi justifice capacitatea procesuală.
La termenul din 11 octombrie 2006, din oficiu, Curtea a invocat existenţa interesului în exercitarea căii extraordinare de atac a recursului.
În legătură cu interesul în declararea căii extraordinare de atac se observă că prin sentinţa primei instanţe, a cărei soluţie a fost menţinută în apel, acţiunea promovată de reclamantă a fost admisă.
Critica recurentei-reclamante vizează exclusiv lipsa calităţii procesuale pasive şi a capacităţii procesuale a Primăriei comunei Vladimirescu. Astfel, aceasta a invocat faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiilor ridicate privitoare la lipsa calităţii procesuale şi a capacităţii procesuale a apelantei Primăria comunei Vladimirescu.
Se reţine că orice demers în justiţie, indiferent de forma pe care o îmbracă, trebuie să fie util, să urmărească un „profit" material sau moral, ceea ce înseamnă că trebuie să se sprijine pe un interes, ca o condiţie de exercitare a acţiunii civile.
Cum prin hotărârea judecătorească atacată a fost menţinută soluţia pronunţată în primă instanţă prin care acţiunea principală a fost soluţionată în substanţa ei (pe fond), fiind admisă, iar motivele de recurs nu tind către reformarea acestui drept consecinţă a soluţionării nesatisfăcătoare a pretenţiilor solicitate, în cauză nu poate fi identificat folosul urmărit de recurenta - reclamantă prin declararea căii extraordinare de atac.
Admiterea acţiunii introductive profită reclamantei, indiferent de motivul care a stat la baza soluţiei pronunţate, cu atât mai mult cu cât judecata a tranşat chiar fondul procesului.
Soluţionarea pricinii pe cale de excepţie nu ar fi de natură să schimbe întrucâtva datele problemei, de vreme ce folosul practic al demersului judiciar al recurentei-reclamante s-ar fi putut obiectiva doar în ipoteza în care acţiunea ar fi fost respinsă.
Pentru cele ce preced, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta W.A. împotriva deciziei nr. 71 din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 801/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8032/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
