ICCJ. Decizia nr. 8032/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8032
Dosar nr. 4701/1/2006
Şedinţa publică din 11 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 17 decembrie 2003, M.T. şi M.F. au chemat în judecată Primarul municipiului Arad, contestând, în temeiul Legii nr. 10/2001, legalitatea dispoziţiei nr. 1330 din 13 noiembrie 2003, solicitând anularea acesteia şi obligarea Statului Român la actualizarea despăgubirilor acordate pentru imobilul demolat.
În motivarea contestaţiei, aceştia au arătat că prin dispoziţia mai sus menţionată li s-a respins cererea privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Arad, înscris în C.F. Mureşel şi că, în mod greşit s-a reţinut în dispoziţia contestată, că nu s-a făcut dovada preluării abuzive de către stat a imobilului, deşi prin Decizia nr. 1090 pronunţată la 3 noiembrie 1992, Tribunalul Arad a stabilit că reclamanţii au dreptul la despăgubiri în sumă de 325.862 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 137 din 4 martie 2004, Tribunalul Arad a respins contestaţia, cu motivarea că Statul Român a fost obligat la 325.862 lei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat contestatorilor, ca urmare a demolării imobilului, conform deciziei civile nr. 1090 din 3 noiembrie 1992 a Tribunalului Arad, dar această hotărâre judecătorească nu a fost pusă în executare din culpa reclamanţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel contestatorii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 42 din 2 februarie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelul reclamanţilor M.F. şi M.T., a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis contestaţia.
A anulat dispoziţia Primarului municipiului Arad nr. 1330 din 13 noiembrie 2003 şi a dispus obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii de soluţionare a notificării formulată de reclamanţi, în temeiul Legii nr. 10/2001 privind acordarea de despăgubiri, pentru cota parte din imobilul demolat abuziv de autorităţi, înainte de anul 1990.
Pentru a decide ca atare, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001, că cererea acestora de acordare a despăgubirilor se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) al aceluiaşi act normativ, că Primarul municipiului Arad a respins notificarea fără a o motiva şi că „reclamanţilor li se cuvin măsuri reparatorii, pentru partea de imobil demolată abuziv, fie în completarea celor stabilite prin Decizia civilă nr. 1090/1992 a Tribunalului Arad, fie noi măsuri reparatorii, dacă reclamanţii au încasat eventual sumele prevăzute în hotărârea arătată, după restituirea acestor sume".
Decizia din apel a făcut obiectul criticilor exercitate de pârâtul Primarul municipiului Arad prin motivele de recurs, a căror dezvoltare face posibilă încadrarea acestora în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, pârâtul a arătat că în mod greşit, cu încălcarea legii, instanţa de apel a apreciat că cererea reclamanţilor se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (1), lit. i) din Legea nr. 10/2001, că nu pot fi acordate despăgubiri unei persoane care nu a dovedit că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului, întrucât la data când M.T. a cumpărat imobilul, în anul 1991, construcţia fusese demolată de aproximativ 4 ani.
S-au adus critici referitoare la împrejurarea că, instanţa de apel nu a avut în vedere că printr-o hotărâre judecătorească anterioară (Decizia nr. 1090 din 3 noiembrie 1992 a Tribunalului Arad) s-a stabilit cu caracter irevocabil că reclamanţilor li s-au acordat despăgubiri, fiind obligaţi pârâţii P.E. şi fostul R.A.L.L. Arad, la plata către aceştia, a sumei de 325.862 lei şi, în prezent, imobilul a fost vândut la licitaţie publică şi adjudecat de B.M., conform încheierii nr. 3570/2003 şi că neexecutarea deciziei nr. 1090/1992 a Tribunalului Arad, din culpa reclamanţilor, nu-i îndrituieşte pe aceştia să se adreseze instanţei pe temeiul Legii nr. 10/2001, în vederea obţinerii unui cuantum sporit al despăgubirilor.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed:
Contestatorii au sesizat instanţa cu o acţiune întemeiată în drept, pe dispoziţiile art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, solicitând anularea dispoziţiei prin care li s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobilul situat în Arad şi înscris în C.F. Mureşel.
Este de arătat că Primăria Municipiului Arad şi-a motivat soluţia de respingere a acordării de despăgubiri, prin faptul că pentru imobilul mai sus individualizat, reclamanţilor M.T. şi M.F. li s-au acordat despăgubiri, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, Decizia nr. 1090 din 3 noiembrie 1992 a Tribunalului Arad, care, însă, nu a fost pusă în executare din culpa reclamanţilor.
S-a arătat că, urmare a demolării imobilului prin Decretul nr. 330/1987, instanţa i-a obligat pe pârâţii P.E. şi R.A.L.L. Arad la despăgubiri în cuantum de 325.862 lei către M.T. şi M.F.
Ca atare, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-1989 şi nu se poate reţine că, în cazul dedus judecăţii a operat o preluare abuzivă de către Statul Român, situaţie care să justifice acordarea de măsuri reparatorii pe tărâmul Legii nr. 10/2001.
Nepunerea în executare a deciziei privind acordarea de despăgubiri din vina reclamanţilor nu constituie un temei care să le confere acestora dreptul de a se adresa în baza Legii nr. 10/2001, instanţei de judecată şi, ca atare, este neîntemeiată pretenţia reclamanţilor de a cere Statului Român acordarea de noi despăgubiri sau reactualizarea celor acordate în 1992, prescrise, ca urmare a neexecutării titlului lor.
Imobilul în litigiu compus din construcţiile (corpurile A şi B) nu face obiectul Legii nr. 10/2001 şi pentru considerentul că temeiul de drept invocat de reclamanţi se referă la imobilele preluate abuziv în perioada 1945-1989, ori, reclamanta M.F. a devenit proprietară tabulară asupra cotei de 10/21 părţi, conform încheierii de C.F. din 24 septembrie 1983, care nu a fost preluată de stat.
Lipsa incidenţei în cauză a prevederilor art. 2 din Legea nr. 10/2001 face de prisos analiza calităţii de persoane îndreptăţite a reclamanţilor, câtă vreme imobilul nu a fost preluat abuziv de Statul Român, iar dreptul reclamanţilor la despăgubiri a fost conferit în temeiul unei hotărâri judecătoreşti pentru recuperarea despăgubirilor, care însă nu a fost pusă în executare din culpa reclamanţilor.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi admis, va fi casată Decizia atacată, cu consecinţa respingerii apelului reclamanţilor şi păstrarea dispoziţiilor sentinţei civile nr. 137 din 4 martie 2004 a Tribunalului Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Arad împotriva deciziei nr. 42 din 2 februarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Civilă.
Casează Decizia atacată şi respinge apelul declarat de reclamanţii M.T. şi M.F. împotriva sentinţei civile nr. 137 din 4 martie 2004 a Tribunalului Arad, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8015/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 803/2006. Civil → |
|---|
