ICCJ. Decizia nr. 8125/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la data de 21 aprilie 2003 pe rolul Tribunalului Brăila, petenții P.T. și P.M., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Tichilești, au formulat contestație împotriva deciziilor cu nr. 131 și 132 din 19 martie 2003 emise de pârâtă.
în motivarea acțiunii, în esență, reclamanții au arătat că cele două decizii nu sunt legale, pentru că sunt contradictorii în sensul că prin prima dispoziție se acordă măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul cu destinație de moară iar prin a doua dispoziție se respinge cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 11,69 ha.
Reclamanții au mai arătat că prin notificarea adresată pârâtei au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 9,69 ha situat în intravilanul localității, teren pe care s-au aflat clădirea morii și locuința bunicilor P.I. și P.F.
La data de 17 ianuarie 2005 petenții C.(C.)L.R. și C.F.A., au formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care au solicitat să se constate că sunt proprietare în cota de 5/8,în calitate de moștenitoare a defunctei P.F., asupra bunurilor solicitate de cei doi reclamanți.
Prin sentința civilă nr. 160 din 16 martie 2005 Tribunalul Brăila a admis contestația formulată de reclamanții P.T. și P.M. precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de C.L.R. și C.F.A.
Au fost desființate dispozițiile cu nr. 131 și 132 din 19 martie 2003 emise de Primarul comunei Tichilești și s-a constatat că terenul identificat de expertul J.N., ca fiind proprietatea autorului reclamanților și intervenienților este în suprafață de 7,0292 ha din care 5,2879 ha este ocupat de alte persoane iar diferența de 1,7413 ha a fost atribuit reclamanților.
Valoarea de teren ocupată este 1.321.975.000 lei, valoarea utilajelor morii, presei de ulei și inventarului agricol este de 2.017.720.000 lei, valoarea construcției moară cu anexele este de 373.374.000 lei iar a locuinței este de 139.018.000 lei.
Prin aceeași sentință s-a constatat că reclamanții Pârlog au dreptul la despăgubiri bănești în cotă de 3/8 din valorile arătate iar intervenientele cota de 5/8.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că defunctul P.I. a deținut în comuna Tichilești ,moară ,casă și anexe gospodărești care au fost naționalizate, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
P.I. a fost căsătorit cu P.C. și au avut un fiu, P.P. tatăl reclamanților.
P.I. s-a căsătorit a doua oară cu P.F., din căsătoria acesta nerezultând copii, iar la moartea soției au rămas moștenitoare intervenientele.
în baza acestei calități intervenientele au notificat Primăria Tichilești.
Din certificatul eliberat de Arhivele Statului, Filiala Brăila a rezultat că P.I. a figurat cu 6,69 și cu 5 ha teren pe raza comunei Tichilești.
Din extrasul recensământului agrar din 1945 a reieșit că P.I. figura cu teren agricol în suprafață de 11,50 ha.
Deoarece în prezent nu mai există nici o construcție iar terenul a fost ocupat de alți cetățeni, s-au efectuat expertize de evaluare.
Din măsurători a rezultat că fosta proprietate din intravilanul comunei avea suprafața de 7,0292 ha din care curți și construcții de 5,2879 ha și teren arabil neocupat de 1,7413 ha.
S -a mai constat cu ocazia expertizei că valoarea terenului curții plus construcții este de 1321975000 lei și nu poate fi restituită iar suprafața de 1,7413 ha face parte din suprafața de 9,20 ha atribuită deja prin actul de proprietate nr. 1527-60301 din ianuarie 1992.
Analizând drepturile ce li se cuvin reclamanților în calitate de nepoți și a intervenienților în calitate de legatare testamentare s-a constatat că reclamanții au cota de 3/8 iar intervenintele de 5/8 din valoarea despăgubirilor bănești.
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au declarat apel reclamanții și pârâtul Primarul comunei Mărășești.
Reclamanții au susținut că în mod greșit s-a considerat că terenul liber în suprafață de 1,7413 ha, din suprafața de 9,20 ha le-a fost restituit prin titlul de proprietate nr. 1527-60301/1992 deoarece din actele depuse la dosar și din declarațiile martorilor reieșea fără dubii că autorul lor a deținut teren atât în intravilanul cât și extravilanul localității.
Au mai arătat că s-a greșit și atunci când s-a atribuit intervenienților cota parte de despăgubiri din terenul agricol deoarece aceștia au notificat doar moara și instalațiile, arătând în final că au fost calculate greșit și cotele succesorale ale părților, revenindu-le lor 3 și intervenienților 1.
în apelul declarat Primarul comunei Tichilești a arătat că s-a făcut o apreciere greșită a obiectului dedus judecății atunci când s-au acordat despăgubiri bănești pentru moară, teren și utilaje care nu pot fi restituite în natură, deoarece pentru acestea trebuiau acordate măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 9 alin. (2) și a art. 27 din Legea 10/2001, invocând în final și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei Tichilești, deoarece deciziile contestate au fost emise de primar.
Prin decizia civilă nr. 754 din 30 iunie 2005 Curtea de Apel Galați a admis apelul pârâtului a schimbat în parte sentința atacată și a constatat că pentru suprafața ocupată de 5,2879 ha, utilajele morii, presa de ulei și inventarul agricol, moara și anexele, reclamanții și intervenientele beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în funcție de opțiunea acestora, înlăturând despăgubirile bănești acordate.
Prin aceeași hotărâre s-a menținut măsura reparatorie sub formă de despăgubiri bănești doar pentru locuință, în valoare de 139.018.000 lei, a menținut restul dispozițiilor sentinței și a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.
în motivarea hotărârii instanța de apel a reținut cu privire la apelul reclamanților că este nefondat.
Astfel analizând pe rând fiecare critică formulată de reclamanți s-a arătat cu privire la primul motiv că în mod corect prima instanță a reținut că suprafața de 1,7413 ha din suprafața de 9,20 ha de pe raza comunei Tichilești a fost restituită părților prin titlul de proprietate nr. 1527-60301 din 10 ianuarie 1992 emis în baza Legii 18/1991.
Atât din certificatul cu nr. 32049 din 27 mai 1992 eliberat de Arhivele Statului cât și din extrasul recensământului agricol din 1945 ,reiese că autorul lor a deținut teren în suprafață de 11,50 ha pe raza comunei Tichilești.
Cu privire la susținerea potrivit căreia bunicul lor a avut teren atât în intravilan cât și în intravilanul localității, s-a arătat că instanța a fost sesizată cu cererea de restituire a trenului din jurul morii și în mod corect a fost stabilită situația juridică a acestuia. S-a mai arătat că pentru acest teren s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991.
Cu privire la al doilea motiv s-a reținut că din notificarea formulată la data de 13 martie 2003 de interveinente, rezultă că acestea nu au renunțat la cererea de restituire a terenului pur și simplu ci cu motivarea că terenul li s-a reconstituit în baza Legii 18/1991, dar cum tribunalul a constatat că terenul în suprafață de 5,2879 ha fosta proprietate a autorului părților este ocupat de alte persoane și nu poate fi restituit în natură, acordându-le măsuri reparatorii ,fără discuție și intervenientele beneficiază de acestea, potrivit cotei.
în ceea ce privește ultimul motiv s-a arătat cu privire la cotele moștenite, că nici o probă din dosar nu vine în susținerea reclamanților că autorul lor a deținut cota de 1/5 din imobil cu titlu de bun propriu, astfel că, în lipsa unor astfel de dovezi Tribunalul a apreciat că toate bunurile au calitatea de bun comun, aplicându-se dispozițiile art. 1 alin. (1) din Decretul nr 32/1954 raportat la art. 49 din același decret și a certificatului de moștenitor cu nr. 24/1963 emis la dezbaterea succesiunii defunctului P.I.
Cu privire la apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Tichinești s-a apreciat ca fondat doar pe criticile referitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și nu sub forma de despăgubiri bănești, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea 10/2001, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii sub această formă doar pentru locuință.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei Tichinești motivat de faptul că deciziile au fost emise de primar, s-a apreciat ca nefondată din moment ce judecata s-a făcut la termenul din 10 martie 2005 în contradictoriu cu primarul și că din eroare în cauză a mai fost citată și primăria pentru care s-a prezentat consilierul juridic al instituției și care nu a formulat o astfel de excepție.
împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, au declarat recurs reclamanții P.M. și P.T. precum și intervenienții C.F.A. și C.(C.)L.R.
Reclamanții au susținut în motivarea recursului, în esență, că terenul liber în suprafață de 1,7413 ha trebuie restituit în natură, că pentru terenul ocupat și imobilele de pe acesta trebuiau să se acorde măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești și că bunicul lor a avut o cotă de 1/5 din averea străbunicului lor, astfel că au fost stabilite greșit cotele succesorale.
La rândul lor, intervenientele au susținut că sunt îndreptățite la despăgubiri bănești și pentru terenul pe care se afla moara și utilajele aferente și că pentru terenul în suprafață de de 5289 mp ocupat în prezent de alte persoane, beneficiau tot de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești.
Ambele recursuri vor fi admise dar numai cu privire la criticile ce vizează cotele succesorale.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea 10/2001 în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun.
Astfel în cadrul unui acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, care are ca obiect restituirea unui imobil sau stabilirea de măsuri reparatorii pentru un imobil preluat abuziv , dacă există între părți discuții cu privire la întinderea cotelor succesorale precum și a calităților acestora, acestea nu pot fi analizate în cadrul acestui proces. Părțile putând sa-și valorifice aceste drepturi pe calea dreptului comun.
Cât privește celelalte critici formulate atât de reclamanți cât și de interveniente acestea sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
Prin acordarea de măsuri reparatorii sub formă de echivalent pentru terenul în suprafață de 5,289 mp ocupată în prezent de alte persoane, instanța de apel a procedat corect, în raport de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma nemodificată, iar în ceea ce privește întinderea dreptului intervenientelor de a beneficia de măsuri reparatorii și pentru teren ,acestea sunt îndreptățite, deoarece au solicitat acordarea acestora în cota de 5/8 din bunurile solicitate de reclamanți deci și din teren.
Separat de faptul că prin notificarea adresată pârâtei(fila 29 din dosar) acestea au solicitat restituirea imobilului format din casă și moară cu utilaje precum și terenul aferent în suprafață de 24.200 mp.
Față de cele arătate mai sus, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ. recursurile au fost admise, au fost casate în parte decizia pronunțată în apel precum și sentința pronunțată de instanța de fond numai cu privire la cotele succesorale.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8382/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8370/2006. Civil → |
|---|
