ICCJ. Decizia nr. 8370/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2002, reclamantele M.M.M. și N.M.L. au contestat decizia nr. 1178 din 17 octombrie 2002 emisă de primarul municipiului Timișoara, prin care acesta a soluționat notificarea nr. 4836/2001 având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. top 5540/2.
Ulterior, reclamantele și-au completat acțiunea, solicitând introducerea în cauză a SC A. SA, Timișoara, deținătoarea terenului și a A.P.A.P.S. solicitând admiterea cererii, anularea dispoziției contestate și admiterea notificării.
Prin sentința civilă nr. 258 din 27 februarie 2004, Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
SC A. SA Timișoara, are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece prin cererea de chemare în judecată se solicită restituirea în natură a unui teren deținut în prezent în proprietate de această societate comercială.
Prin dispoziția nr. 1178 din 17 octombrie 2002 emisă de Primarul Municipiului Timișoara a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu și s-a înaintat spre competentă soluționare notificarea către A.P.A.P.S., București, cu motivarea că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului român în cotă de 3 în temeiul Decretului nr. 92/1950 de la G.S. și E., iar în temeiul Decretului nr. 719/1966 de la S.S.; după dezmembrare, parcela de teren solicitată, în suprafață de 408 mp cu nr. top 5540/2, a fost transferată în C.F. Timișoara la 30 noiembrie 1994, în temeiul H.G. nr. 834/1991 întabulându-se dreptul de proprietate în favoarea SC A. SA.
Dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 27 alin. (1) și (2) și art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Aceasta deoarece din expertiza efectuată în cauză a reieșit că parcela nr. top 5540/2 se află amplasată în incinta SC A. SA, Timișoara, fiind afectată pe o porțiune de 17 mp de clădirea centralei termice, iar diferența de 391 mp este o platformă betonată care deservește centrala termică.
Cum SC A. SA este o societate comercială privatizată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea se adresează instituției publice care a realizat privatizarea, în speță A.P.A.P.S.
Prin decizia civilă nr. 1308 din 9 iunie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de apel a reținut următoarele:
Având în vedere că respingerea cererii s-a întemeiat pe excepția lipsei calității instituției pârâte de persoană deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, iar nu prin examinarea fondului pretențiilor, aceasta este, în fapt, o dispoziție de retrimitere spre soluționare în favoarea celor îndreptățiți de lege pentru a se pronunța în această privință și, pentru că reclamantele au solicitat doar anularea actului emis de primarul municipiului Timișoara, nu și obligarea celorlalți pârâți la emiterea dispoziției de restituire în natură sau prin echivalent, în mod corect Tribunalul Timiș a respins acțiunea acestora.
împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele, formulând următoarele critici, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au neglijat faptul că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil de către statul român, așa cum s-a stabilit definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 2204 din 21 februarie 1994.
Cum imobilul nu a intrat niciodată în proprietatea statului, încheierea nr. 2850 din 30 noiembrie 1994 prin care s-a întabulat dreptul de proprietate al SC A. SA, Timișoara, este lipsită de temei legal, cu atât mai mult cu cât la acea dată România ratificase prin Legea nr. 30/1994 Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Imobilul în litigiu poate fi restituit în natură în situația în care se află, deoarece, așa cum rezultă din probatoriul administrat, este liber, mai puțin cei 17 mp pe care, reclamanții au declarat că sunt de acord să-i lase în proprietatea pârâtei SC A. SA, Timișoara fără despăgubiri.
Intimata Primăria municipiului Timișoara a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este întemeiat.
Motivele de recurs referitoare la nevalabilitatea titlului statului și la posibilitatea restituirii în natură a terenului, ca fiind liber în sensul prevăzut de Legea nr. 10/2001, au fost formulate de către reclamante și în calea de atac a apelului, însă nu au fost analizate de către instanța de apel.
Aceasta deoarece în mod greșit instanța de apel a reținut că reclamanții au solicitat numai anularea actului emis de primarul municipiului Timișoara, în soluționarea notificării.
în realitate, prin completarea de acțiune depusă în fața primei instanțe, reclamantele solicitaseră chemarea în judecată atât a actualei deținătoare a terenului SC A. SA, Timișoara, cât și a A.P.A.P.S. București, ca entitate care a efectuat privatizarea, solicitând expres restituirea în natură a terenului și restabilirea situației de carte funciară anterioară.
Prima instanță, fără a analiza dacă imobilul a fost preluat cu sau fără titlu valabil, după distincția făcută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în redactarea în vigoare la acea dată, s-a pronunțat în sensul că reclamantele au dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea trebuie soluționată de A.P.A.P.S.
Reținând în mod greșit obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de apel nu a analizat criticile referitoare la fondul cauzei și, așa cum susțin recurentele, nu s-a pronunțat asupra valabilității titlului statului, respectiv asupra posibilității restituirii în natură, în tot sau în parte a imobilului solicitat, iar aceste critici nu pot fi analizate direct în recurs, motiv pentru care în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași curte de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8125/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8385/2006. Civil → |
|---|
