ICCJ. Decizia nr. 8423/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin dispoziția nr. 159 din 12 februarie 2004, emisă în baza Legii nr. 10/2001, de Primarul municipiului Târgu Mureș au fost admise cererile de restituire în natură către petenții J.R.Ș., J.T., D.D.A. și T.T.G., cu privire la spațiul cu altă destinație, împreună cu terenul aferent, situat în Târgu Mureș.
Contestația formulată de petenții J.Ș. și J.T. împotriva dispoziției primarului a fost admisă, prin sentința civilă nr. 629 din 1 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Mureș și a fost modificată, în parte dispoziția atacată, în sensul că a fost dispusă restituirea în natură către contestatorii J.R.Ș. și J.T. a apartamentelor nr. 1 și 5 din imobilul situat în Târgu Mureș, înscris în C.F. Târgu Mureș, transcris în C.F. Târgu Mureș, nr.top.1431 și 1432 și C.F. sistat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul a fost trecut în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 92/1950, de la autorii contestatorilor, care și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite, în sensul Legii nr. 10/2001 și că imobilul este compus din 5 apartamente, dintre care nu au fost vândute chiriașilor apartamentele nr. 1 și 5, acestea putând fi deci, restituite în natură.
Apelurile declarate împotriva sentinței tribunalului de pârâții D.D.A., T.T.G. și Primăria municipiului Târgu Mureș au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 31/A din 19 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, și au fost obligați apelanții la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs pârâții D.D.A., T.T.G., decedat la data de 21 mai 2005, a cărui succesoare T.V. și-a însușit recursul și Primarul municipiului Târgu Mureș.
Prin recursul declarat de pârâții persoane fizice s-a solicitat în principal, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei, spre rejudecare Tribunalului Mureș și, în subsidiar, respingerea acțiunii sau restituirea în natură a unei cote părți de 1 din apartamentele nr. 1 și 5 și s-a susținut, în esență, că instanța nu și-a motivat decizia cu privire la existența stării de indiviziune, la măsura în care valoarea apartamentelor restituite reclamanților acoperă valoarea cotei ideale de proprietate ce li se cuvine, la susținerea pe care au formulat-o, în sensul că reclamanții trebuiau să obțină în prealabil modificarea hotărârii nr. 896/1998 a comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995, că prin soluția adoptată s-a creat o confuzie pentru calcularea despăgubirilor cuvenite, că prin restituirea celor două apartamente reclamanților a fost dispusă ieșirea din indiviziune a coproprietarilor, cerere ce nu a fost formulată în proces, încălcându-se astfel principiul disponibilității părților, că a fost făcută o greșită aplicare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 10/2001 și că reclamanții se îmbogățesc fără just temei în detrimentul recurenților, în calitate de coproprietari.
Primarul municipiului Târgu Mureș a susținut, în esență, prin recursul declarat că, are calitate procesuală pasivă, iar nu Primăria aceluiași municipiu, că nu au fost stabilite cotele cuvenite coproprietarilor, fiind greșită restituirea parțială a imobilului numai către unii coproprietari și că reclamanții nu au fost obligați să restituie sumele de bani încasate cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995.
Recursurile sunt fondate.
Printre alte motive de apel, pârâții D.D.A. și T.T.G., le-au invocat și pe cele vizate prin primele trei motive de recurs, respectiv existența stării de indiviziune, măsura în care valoarea apartamentelor restituite reclamanților este corespunzătoare cotei ideale de proprietate ce li se cuvine acestora și necesitatea modificării prealabile a hotărârii nr. 896/1998 emisă în baza Legii nr. 112/1995, critici pe care, instanța de apel a omis a le examina.
Această omisiune de pronunțare atrage nulitatea deciziei atacate și face imposibilă exercitarea controlului judiciar.
în consecință, recursurile au fost admise, conform art. 313 C. proc. civ., a fost casată decizia curții de apel și a fost trimisă cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelurilor.
Având în vedere motivul ce determină casarea deciziei, urmează a fi analizate, cu ocazia rejudecării celelalte critici formulate de recurenți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8517/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8382/2006. Civil → |
|---|
