ICCJ. Decizia nr. 8059/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8059
Dosar nr. 10933/1/2006
Şedinţa publică din 12 octombrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1581 din 22 februarie 2006, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.C., restrângerea exerciţiului dreptului la libera circulaţie pentru o perioada de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 3 noiembrie 2005, în baza acordului de readmisie încheiat cu România, iar în temeiul dispoziţiilor art. 14 lit. e) din OG nr. 65/1997, Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple al Judeţului Dâmboviţa a suspendat temporar dreptul de folosinţă al paşaportului pentru o perioadă de 1 an de zile, respectiv până la data de 3 noiembrie 2006.
S-a arătat că, la data de 29 ianuarie 2006 a intrat în vigoare Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate modificată şi completată prin OG nr. 5/2006, care la art. 55 prevede că măsurile de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul, dispune în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) încetează de drept cu excepţia celor dispuse cu privire la cetăţenii români returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte 3 state, care rămân în vigoare pe o perioadă de 6 luni, putând fi transformate înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului de liberă circulaţie în străinătate.
Reclamanta a invocat dispoziţiile art. 52, potrivit cărora, până la data aderării României la Uniunea Europeană, în cazul returnării unui cetăţean român în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi un stat membru al Uniunii Europene, măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie în străinătate trebuie să se refere la teritoriile tuturor acestor state, cu excepţia celor cu privire la care persoana în cauză face dovada că are drept la intrare.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr. 282 din 27 februarie 2006, a respins cererea reţinând că suspendarea temporară a dreptului de folosinţă al paşaportului a fost dispusă ca urmare a faptului că acesta a depăşit în mod nejustificat termenul de şedere în Belgia.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 97 din 24 mai 2006, a respins apelul ca nefondat.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii.
Reclamanta a arătat că, în raport cu noile prevederi legale, respectiv Legea nr. 248/2005 şi faţă de actele dosarului, apreciază ca fiind îndeplinite condiţiile legale în vederea transformării măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului în măsură de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în străinătate.
Recursul este nefondat.
Criticile exprimate de reclamantă prin motivele de recurs, ca, de altfel şi în motivele de apel, sunt nefondate.
Instanţa de fond a analizat în mod corect actele din dosar şi dispoziţiile legale incidente în cauză, iar soluţia a fost confirmată de curtea de apel.
Se reţine că pârâtul a dovedit cu acte medicale motivul întârzierii sale în Belgia şi anume faptul că a fost imobilizat la pat pe perioada martie-octombrie 2005, astfel în cât nu este îndeplinită condiţia din art. 14 lit. e) a OG nr. 65/1997 „depăşirea în mod nejustificat a termenului de şedere".
Se mai reţine că, potrivit art. 55 lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, ce a intrat în vigoare la 20 ianuarie 2006, măsurile de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul dispuse în temeiul art. 14 lit. e) din OG nr. 65/1997, cu modificările şi completările ulterioare, încetează de drept, cu excepţia celor dispuse cu privire la cetăţenii români returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pe o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere la libera circulaţie în străinătate, în condiţiile art. 39 alin. (1) şi (3)-(8), precum şi, după caz, la art. 44 din prezenta lege, la solicitarea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, sau, după caz, a Direcţiei Generale de Paşapoarte.
Din analiza textului rezultă că transformarea măsurii de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul în restrângerea dreptului la libera circulaţie este facultativă şi nu obligatorie.
Pe de altă parte, nu s-a dat curs acestei posibilităţi, întrucât, aşa după cum s-a arătat, pârâtul a fost în imposibilitate fizică de a da curs formalităţilor necesare pentru obţinerea formelor legale de prelungire a dreptului de şedere în străinătate, iar pe de altă parte, s-a făcut dovada certă a unui contract de muncă conform legilor belgiene, cât şi a unei locuinţe stabile cu contract de închiriere, toate actele fiind depuse la dosar.
Pentru considerentele de mai sus, criticile fiind nefondate, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 97 din 24 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8057/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8240/2006. Civil → |
|---|
