ICCJ. Decizia nr. 8285/200<. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8285
Dosar nr. 34985/1/200
Nr. vechi 12433/2004
Şedinţa publică din 17 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă, în urma verificării actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 1 din 16 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Comisia de Cercetare a Averilor, constituită în baza Legii nr. 115/1996 s-a dispus clasarea cauzei privind pe cercetaţii D.G.I. şi D.A. constatând că provenienţa bunurilor este justificată.
În motivarea hotărârii instanţa a reţinut că la data de 6 februarie 2004 Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, a fost sesizată de Ministerul Public, Parchetul Naţional Anticorupţie, pentru cercetarea averii numitului D.G.I., apreciind că între averea deţinută şi veniturile legale realizate există o disproporţie vădită, nejustificându-se suma de 4.600.000.000 lei.
În urma probatoriului administrat în cauză s-a reţinut că veniturile cercetatului în calitate de director general al R.A.D.E.T. dar şi ca membru în consiliile de administraţie ale mai multor societăţi, au permis acestuia, să dobândească licit suma de 279561.41 dolari în perioada 1970-2002.
Reţinând concluziile rapoartelor de expertiză care au evaluat bunurile cercetaţilor şi au stabilit în funcţie de veniturile realizate, puterea acestora de cumpărare s-a constatat că provenienţa bunurilor cercetaţilor este justificată.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, precum şi a încheierilor premergătoare, Ministerul Public, Parchetul Naţional Anticorupţie a formulat recurs prin care a solicitat casarea ordonanţei şi trimiterea cauzei la comisie pentru soluţionarea legală a sesizării.
În motivarea recursului care poate fi structurat astfel, s-au arătat următoarele:
1. - lipsa de procedură pentru termenul din data de 9 iunie 2004, când s-au depus răspunsurile experţilor la obiecţiunile formulate de PNA, doar cu o zi înainte de termen şi nu cu 5 zile, aşa cum prevăd dispoziţiile exprese ale art. 209 C. proc. civ., neacordarea unui termen pentru comunicarea acestora şi în acest mod încălcarea dreptului la apărare.
2. - denaturarea balanţei venituri-cheltuieli, consecinţa luării în considerare a cuantumului cheltuielilor la nivelul coşului minim de consum lunar reglementat de prevederile OUG nr. 217/2000.
3. - nesoluţionarea obiectivelor la rapoartele de expertiză efectuate în cauză, luarea în considerare a unor concluzii la raportul de expertiză contabilă, care ulterior au fost negate de expertul contabil, admiterea unor expertize excesiv de subiective şi nereale şi nelegalitatea validării expertizelor şi aprobării onorariului de expertiză.
Şi faţă de toate aceste motive, nemotivarea în drept şi în fapt a hotărârii în sensul că nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate toate aceste cereri formulate de PNA.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs.
în dispoziţiile art. 209 alin. (1) C. proc. civ. se prevede că expertul este dator să-şi depună lucrarea cu cel puţin 5 zile, înainte de termenul fixat pentru judecată.
Termenul de judecată a fost fixat la data de 9 iunie 2004, iar precizările la obiecţiunile formulate de PNA la rapoartele de expertiză efectuate în cauză, depuse de experţi (filele 193 şi 198) au fost depuse cu o zi înainte de termenul acordat pentru judecată.
Aceste precizări trebuiau comunicate tuturor părţilor pentru a se lua cunoştinţă de conţinutul acestora, cu atât mai mult cu cât aceste precizări nu au fost depuse în termenul procedural.
În concluziile scrise, depuse de PNA , s-a solicitat în principal, repunerea cauzei pe rol, arătându-se că se impunea refacerea expertizei contabile cu luarea în calcul a veniturilor şi cheltuielilor reale efectuate de cercetaţi în perioada controlului.
Luând cauza în pronunţare, fără a se da posibilitatea unei părţi, să ia cunoştinţă de conţinutul precizărilor depuse, s-a încălcat principiul
contradictorialităţii precum şi cel al dreptului la apărare, întrucât instanţa nu poate dispune nicio măsură fără a acorda părţilor dreptul de a se apăra.
Părţile trebuie să aibă posibilitatea efectivă de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei ,să fie încunoştinţate în timp util de toate actele şi lucrările cauzei şi numai astfel principiul contradictorialităţii reprezintă o garanţie a realizării dreptului la apărare şi a egalităţii părţilor în faţa autorităţii judecătoreşti.
Referitor la al doilea şi la al treilea motiv de recurs.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu de la data de 12 martie 2004, instanţa de apel a dispus efectuarea unei expertize bunuri mobile având ca obiective: evidenţierea tuturor bunurilor mobile din cele 3 locuinţe proprietatea cercetaţilor, dobândite de cercetaţi după anul 1996 şi valoarea acestora şi stabilirea valorii bunurilor mobile la data dobândirii lor.
La acelaşi termen de judecată s-a dispus şi efectuarea unei expertize contabile cu obiectivele: stabilirea veniturilor realizate de către cercetaţi şi în funcţie de acestea stabilirea puterii de cumpărare a tuturor bunurilor mobile şi imobile pe perioadele de dobândire a acestora, luându-se în calcul cheltuielile de întreţinere lunară a familiei, în raport de datele statistice la nivelul naţional atât privind indicele de inflaţie cât şi cheltuielile pentru consumul minim pe persoană şi stabilirea posibilităţii economisirii sumelor de bani găsite în valută cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul cercetaţilor.
Parchetul Naţional Anticorupţie a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă (fila 184) precum şi la cea de evaluare bunuri (fila 186) iar prin precizările depuse de cei doi experţi s-au răspuns la aceste obiecţiuni.
Faţă de obiectivele, obiecţiunile şi răspunsul la obiecţiunile formulate la cele două rapoarte de expertiză, se constată următoarele:
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 115/1996, declaraţia de avere se depune în termen de 15 zile de la data numirii sau alegerii în funcţie, iar potrivit alin. (3) tot în 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele îndreptăţite vor depune declaraţia de avere.
Conform art. 6 din aceeaşi lege, persoanele îndreptăţite, indicate în art. 2, au obligaţia ca la încheierea mandatului sau la încetarea activităţii, să depună o nouă declaraţie de avere, pe care o deţin la acea dată, inclusiv actele de înstrăinare cu titlu oneros sau gratuit a bunurilor de valoare cuprinse în declaraţie.
Art. 7 din legea menţionată prevede că în cazul în care, între averea declarată la data investirii sau numirii în funcţie şi cea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei se constată diferenţe vădite şi există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite din veniturile legale realizate de persoana în cauză sau pe alte căi licite, averea este supusă controlului în condiţiile prezentei legi.
Din adresa cu nr. 66/c/2004 adresată Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de către Ministerul Public, PNA, rezultă că între averea deţinută de D.G.I. şi veniturile legale realizate de acesta există o disproporţie vădită, neputându-se justifica dobândirea unei părţi din avere în sumă de 4.600.000.000 lei.
Prin aceeaşi cerere, s-a mai reţinut că D.G.I. nu şi-a îndeplinit obligaţiile pe care le avea în baza Legii nr. 115/1996, de a formula declaraţie de avere în termen de 15 zile de la apariţia legii, precum şi la data încetării activităţii, motiv pentru care s-a declanşat din oficiu procedura de control.
Perioada supusă controlului este conform legii, cea dintre numirea şi încetarea din funcţie, dacă funcţia era deţinută înainte de apariţia legii, atunci perioada începe în 15 zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial (28 octombrie 1996).
Rapoartele de expertiză trebuiau efectuate pentru această perioadă, luându-se în calcul toate veniturile şi cheltuielile efectuate de cercetaţi, la nivelul coşului minim lunar, evaluat trimestrial de către Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.
Aceste cheltuieli includ produsele alimentare, nealimentare, serviciile, precum şi alte servicii, conform anexei I la OUG nr. 217/2000, calculate, nu la nivelul unei gospodării medii, aşa cum se arată în nota la componenţa coşului, din ordonanţa de urgenţa ci la nivelul de trai al cercetaţilor, aceştia neavând venituri la nivelul salariului mediu pe economie.
Cu privire la ultimul motiv de recurs.
În raport de motivele de recurs analizate mai sus se constată că într-adevăr hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat cererile PNA, cereri care au făcut obiectul criticilor prezentului recurs.
Astfel, pentru cele arătate şi în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa hotărârea şi se va trimite dosarul la Comisia de cercetare în vederea reluării controlului cu respectarea cerinţelor legale şi totodată cu observarea tuturor aspectelor evocate în motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul Naţional Anticorupţie împotriva Ordonanţei nr. 1 din 16 iunie 2004 a Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Casează ordonanţa şi trimite cauza spre rejudecare comisiei. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8719/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8295/2006. Civil → |
|---|
