ICCJ. Decizia nr. 850/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 850.
Dosar nr. 6949/1/2006
Şedinţa publică din 24 octombrie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia civilă, la 6 martie 2003, C.A., C.I., C.M., C.D. şi C.C. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Primăria Târgu Jiu şi Consiliul local Târgu Jiu, anularea deciziei nr. 413/2003 emisă de primar, obligarea la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 172 mp situat în Târgu Jiu, obligarea la despăgubiri pentru casa demolată ce a fost situată pe terenul a cărui restituire în natură s-a solicitat.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că imobilul pentru care se solicită măsuri reparatorii a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 180/1986. Casa a fost demolată, reclamanţii primind o despăgubire simbolică.
Terenul poate fi restituit în natură pentru că nu aparţine domeniului public, fiind ocupat de diferite firme comerciale în scopuri private.
La termenul din 28 martie 2003, la solicitarea verbală a reprezentantului Consiliului local Târgu Jiu instanţa a dispus introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice.
Prin sentinţa civilă nr. 309 din 31 octombrie 2003 Tribunalul Gorj, secţia civilă, a admis în parte contestaţia, a desfiinţat în parte dispoziţia nr. 413/2003 emisă de Primarul municipiului Târgu Jiu, a dispus în contradictoriu cu Consiliul local Târgu Jiu şi Primăria municipiului Târgu Jiu acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 172 mp, corespunzător valorii acestuia. A fost respinsă acţiunea privind acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţii şi împotriva Statului român pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că afectaţiunea terenului solicitat a fi restituit în natură este de interes public, el fiind folosit ca parcare auto încă înainte de 1989.
Notificarea cu privire la construcţii nu a fost depusă în termen. Notificarea prin care s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 la teren nu justifică acceptarea ca fiind în termen şi notificarea pentru construcţii.
Apelurile declarate de reclamanţi şi pârâtul Consiliul local al municipiului Târgu Jiu au fost admise prin Decizia civilă nr. 1299 din 21 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă. Sentinţa a fost anulată şi cauza reţinută spre rejudecarea fondului, considerându-se că este necesară completarea probatoriului cu efectuarea unei noi expertize prin care să se stabilească dacă terenul solicitat face parte din domeniul public, dacă are afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea, dacă este posibilă restituirea în natură. S-a stabilit, totodată, necesitatea de a se face verificări asupra depunerii notificării în termen.
Rejudecând în fond după anulare, instanţa de apel a pronunţat Decizia nr. 126 din 9 februarie 2006 prin care a admis în parte contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 413 din 7 februarie 2003 emisă de Primăria Târgu Jiu, a constatat dreptul contestatorilor la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 172 mp, în condiţiile Legii nr. 247/2005. A fost respinsă cererea privitoare la măsuri reparatorii pentru construcţii. A fost respinsă contestaţia faţă de Ministerul Finanţelor Publice.
În considerentele hotărârii sale, instanţa de apel a arătat că deşi pe terenul expropriat nu se află ansamblul de locuinţe proiectat, ci Piaţa Centrală a municipiului Târgu Jiu, edificată în 2002, acesta este un obiectiv care serveşte interesului general al societăţii, situaţie în care nu poate fi primită apărarea reclamanţilor că exproprierea a avut o altă finalitate.
Chiar dacă expertul a concluzionat că doar suprafaţa de 29 mp aparţine domeniului public şi că diferenţa de 143 mp nu a avut afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea, instanţa nu şi-a putut însuşi punctul de vedere al expertului în sensul restituirii terenului, pentru că restituirea acestuia ar afecta servituţile legale şi alte amenajări de utilitate publică existente în Piaţa Centrală.
În privinţa despăgubirilor solicitate pentru construcţii, se impune să se facă incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei date în apel reclamanţii au declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., prin care au formulat următoarele critici:
În mod greşit instanţa a constatat dreptul reclamanţilor la despăgubiri pentru teren întrucât nu au solicitat decât restituirea în natură.
Terenul a cărui restituire în natură s-a solicitat nu aparţine domeniului public, aspect care rezultă din toate probele administrate în cauză.
În mod greşit a fost respinsă solicitarea reclamanţilor de acordare a despăgubirilor pentru casa demolată, deoarece prin completarea la notificarea depusă în termen s-au solicitat despăgubiri pentru casă.
Statul român trebuie să stea în proces pentru ca hotărârea ce se va pronunţa să-i fie opozabilă.
Prin întâmpinare, Primarul municipiului Târgu Jiu a solicitat respingerea recursului, în temeiul art. 11 din lege, întrucât terenul în litigiu este ocupat parţial de o parcare amenajată, parţial de o alee acces auto şi un trotuar pietonal. A fost anexat inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Târgu Jiu.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează:
Contestatorii au susţinut, iar Primăria municipiului Târgu Jiu a confirmat prin adresa nr. 35982 din 17 ianuarie 2003, faptul că imobilul pentru care se solicită măsuri reparatorii a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 180/1986 în scopul construirii unor apartamente şi a dotărilor comerciale şi tehnico-edilitare aferente în ansamblul de locuinţe Argeş Siret.
Terenul este amplasat în intravilanul localităţii „în faţa pieţei de lângă Jiu", conform expertizei depusă la 6 august 2003.
La poziţia 646 din lista cuprinzând inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al municipiului Târgu Jiu, aprobată de Consiliul local al municipiului Târgu Jiu, este indicată o parcare situată în incinta Pieţei Centrale, ternul fiind expropriat în temeiul Decretului nr. 408/1981.
Aşadar, nu există identitate între terenul aflat în domeniul public şi terenul ce a aparţinut reclamanţilor, de vreme ce acesta a fost preluat în temeiul unui alt act normativ.
Toate rapoartele de expertiză au concluzionat în sensul că din suprafaţa preluată numai 29 mp se află sub incidenţa Decretului de expropriere nr. 180/1986, terenul fiind afectat de trotuarul aferent străzii şi de alee de acces în parcare.
Având în vedere că Legea nr. 10/2001 nu s-a abătut de la principiul reparării pagubei cu prioritate în natură, instanţa îi va obliga pe pârâţi la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 143 mp. Faptul că pe acest teren se află construcţii provizorii, care oricum au fost trecute în domeniul privat al localităţii, nu poate împiedica restituirea în natură.
Pentru diferenţa de 29 mp reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri potrivit legii speciale. Împrejurarea că reclamanţii au solicitat numai restituirea în natură şi această modalitate de reparare nu este posibilă cu privire la întreaga suprafaţă, îndreptăţeşte instanţele să le recunoască dreptul la aceste măsuri reparatorii.
Faţă de cele ce preced, se impune admiterea recursului, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de apel făcând aplicarea greşită a prevederilor legii materiale incidente.
Nu este întemeiată critica în privinţa soluţiei date cererii de acordare a despăgubirilor pentru casă.
Legea nr. 10/2001 a impus un termen de decădere până la care să fie formulată notificarea, neexistând posibilitatea completării sale ulterioare.
Pe de altă parte, numai dorinţa reclamanţilor de a face opozabilă hotărârea Ministerului Finanţelor Publice, în condiţiile în care statul nu are nici o obligaţie în cauză, nu este suficientă pentru justificarea calităţii procesuale a acestei părţi.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Admite recursul declarat de reclamanţii C.I., C.M., C.D. şi C.C. împotriva deciziei civile nr. 126 din 9 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, şi în consecinţă:
Modifică în parte Decizia în sensul că îi obligă pe pârâţi să restituie reclamanţilor în natură terenul în suprafaţă de 143 mp situat în Târgu Jiu.
Constată că pentru diferenţa de 29 mp reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri potrivit Legii speciale nr. 247/2005.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 24 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8436/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 824/2006. Civil → |
|---|
